Arhive etichetă: relationship

Când ți se urăște cu binele

Și deodată te întrebi ce s-a întâmplat cu iubirea? Unde s-a dus?

Cum de funcționăm în halul acesta de anapoda? Cum de suntem așa de pe dos croiți că reacționăm mai rapid la negativ decât la pozitiv? Cum de ne lăsăm acaparați de rutină, de comod, de banal? De fapt, cum se spune prin popor, ”ni se urăște cu binele”. Da, pe bune!

1511949_885107448190619_7312484753960749620_oDin păcate, unii dintre noi funcționează doar după tiparul distructiv: apreciezi la adevărata valoare pe cineva sau ceva, doar dacă pierzi acel ceva sau acea persoană. Nu să moară, Doamne ferește, ci să nu mai fie cu tine… Abia atunci, te apucă părerea de rău, teatrul ieftin, declarațiile sforăitoare, uneori chiar lacrimi cât bobița de strugure, urmate de tânguiri penibile, ”cum de nu mi-am dat seama ce minune de om am lângă mine!!!”, ”îmi pare rău, numai pe tine te iubesc!”, ”Scuze, m-am luat cu treaba”, urmate de furie și de revoltă ”Da’, ce m-am dus la f…t?? Nu, m-am dus să fac bani, pentru familie!! Ce dacă nu te-am mai văzut și te-am ignorat cu lunile??? Eu fac bani, înțelegi?”… Și dacă tot nu merge, revine la ”Hai, că te iubesc!! Numai pe tine! Cine mă mai înțelege ca tine? Unde mai găsesc eu una mai bună ca tine? NICĂIERI, înțelegi?”

Da, evident că înțelege, că nu-i retardată, dar de multe ori nu mai contează… E obosită de încercări, de dezamăgiri, de aceleași răspunsuri, de negocieri interminabile pe teme atât importante, de genul unde ne facem casa și ce credite luăm, cât și banale, de genul ”am nevoie să mă ajuți la cumpărături… Nu, nu azi!”, ”S-a stricat mașina de spălat vase, te rog cheamă un instalator!… Da, dar nu azi, că n-am timp, mai vorbim săptămâna viitoare”, ”Am nevoie de rechizite pentru birou. … Ei, na, sigur te mai descurci vreo săptămână”, ”Mergem și noi anul acesta în concediu? … Nu știu, vorbim mai încolo”, mai încolo, după ce trece anul evident…

Cert e că oboseala profundă vine din frecvența și densitatea mult prea mare a acestor lamentări, negocieri absurde, discuții fără dorința de a rezolva problema, ci doar contraziceri inutile și continue! E sătulă până peste cap să-i fie greu cu el și e foarte mirată când vede că există cupluri în care lor le este foaaarte ușor unul cu celălalt.

Când negocierile și discuțiile surde nu-și au locul, când pot comunica și se pot înțelege, FĂRĂ NEAPĂRAT A FI DE ACORD UNUL CU ALTUL DE FIECARE DATĂ. Dar au învățat să conviețuiască unul cu altul ARMONIOS, fără cioturi și poticneli la fiecare pas, unde compatibilitatea există, iar porțiunile unde nu a existat de la început au fost umplute cu iubirea celor doi și cu un grad de toleranță izvorât din dorința de a-i ușura celuilalt existența.

Pentru că, de fapt, e la îndemâna oricui să-și facă viața mai ușoară, mai suportabilă, mai frumoasă și mai plină de bucurii, pur și simplu fiind mai atent la sine, DAR și la cei din jur, din jurul acela apropiat în primul rând, din jurul acela de zi cu zi. Acolo unde avem întotdeauna alegerea fie de a ne îngreuia viața, însă dovedind că unul A AVUT DREPTATE, NA!, fie de a ne ușura și înfrumuseța viața, cu accente nu pe ”cine a avut dreptate” și/sau ”cine, cui a zis-o”, ci pe ARMONIE, FRUMOS, IUBIRE, viață trăită cu zâmbetul pe buze, cu motive bine întemeiate pentru asta…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Anunțuri

Tough luck? Or maybe firm beliefs?

00693_HDI have been brought up with words of advice which were ever one more constrainingly strict than the other (there is no such word, I am aware – and the editing software is also warning me I am exaggerating, but I dare, as long as we all agree that our language is a live organism), with guidelines which are so deeply embedded in my mind and soul that to remove same and detach myself from them seems as drastic as a tattoo excision surgical procedure… eventually removal is acquired, however almost every time it leaves scars and traces.

I have grown along with Ionel Teodoreanu and his Medeleni community, where infatuation afflicts everyone, with Mihail Drumeș and his trilogy of highly tormented love, where none of those passionate relationships had a chance to survive, with Rebreanu, and I simply adore him, nevertheless in his works none of the lives of Toma Novac is blessed by a love lived in full, but each only by a pursued and killed sooner or later one, however none of them fulfilled.

Travelers through my early years were as well Mihail Sebastian with his Accident, Octav Dessila with his love stories precisely from my beloved Iași hometown and unfolding during the years between the two great wars, a period of paramount fascination for me, however in such stories the fair lady dies in a stupid way, a fact extremely frustrating for the reader which would hope that at least one of her preferred authors would praise a mutual love shared by both partners, one experienced “full time” and naturally until the end…

To the contrary, the literature’s masterpieces are promoting massively, with bombastic fervor and boasting enthusiasm the love not shared, the devastating sufferance arisen from infatuation, the tears poured by buckets from the same source of fondness of course, the physical and psychic degradation (ones lose their minds and artistically go crazy for same reasons), overall a martyrdom which becomes the habitual nature of all love stories.

I have reached a point where I believed that to say love full of sufferance is almost a redundancy, and that a normal, open and full-time love would probably be extremely boring, since no one speaks of such a matter …

This on the one hand, that of knowledge learned from books… on the other hand, the one I would have had to start with, since it has an overwhelming influence, there is the good old family upbringing during the first 7 and even 14 years spent at home, knowledge successfully delivered by parents, the extended family, educators, school teachers, professors, the environment, entourage, society, and one more… the traditional beliefs, duly and relentlessly conveyed from one generation to the next and which are embossed in each of us at a cellular level, so as we no more know where we are and where the voice of our ancestors is, as taken over without even knowing actually.     Continuă lectura