Arhive etichetă: iubire

F@#king 40s

fucking 40sAm  trecut cu brio de pragul psihologic, fizic mintal și cum mai vreți de 40… Cică există o criză a vârstei de 40, zvon pe care eu am ales să-l trec maiestuos cu vederea, convinsă fiind că mie nu mi se poate întâmpla așa ceva.

Mai mult, na, probabil că chiar funcționează legea atracției, dar chiar înainte de pragul acesta mirific am tot găsit o grămadă de articole, articolașe, studii, mărturii și alte alea, cum că de-abia după 40 începi să trăiești cu adevărat, de parcă până atunci doar te-ai antrenat, cum că după 40, în mod miraculos te înțelepțești și începi să vezi frumosul în fiecare picătură de viață, cum că toate ți se par mai ușor de dus, că ajungi la o anumită maturitate emoțională și astfel nu te mai încurci în hățișul sentimentelor neîmplinite, al așteptărilor aberante, care dau naștere acelor dezamăgiri traumatizante și astfel, nemaiavând așteptări nejustificate, nu mai apuci să suferi de pe urma dezamăgirilor, că o să apreciez la maxim și întâmplările pozitive și cele mai puțin pozitive și tot așa…

Aproape că eram nerăbdătoare să pășesc pragul multi-miraculos al anilor 40 ai vieții mele și să-i trăiesc exuberant, cu zâmbetul natural pe buze, cu candoare și fericire perpetuă…

Da, acum, la 40 de ani și câteva luni pot confirma… Exact așa e, doar că PE DOS!!!

În primul rând dulcele din viață, și nu acela metaforic și plin de substanță, ci acela brut, pragmatic, din ciocolată și prăjiturile mai puțin sănătoase, dar care e atât de BUN, ei bine, acesta nu mai are obiceiul atât de bine implementat în anii trecuți și anume acela de a se evapora, imediat ce îl îngurgitezi, sau, mă rog la distanță mică, adică puteam să mănânc 2 ciocolate, din alea cu lapte dintr-un foc, iar silueta mea se încăpățâna să rămână la fel de magnifică… Acu’, cele 2 pătrățele pe care le mănânc pe furiș o dată la câteva zile îmi dau mai multă bătaie de cap decât, pe timpuri, un dosar de credit dificil…

Și le mai și vezi pe o grămadă de domnițe, hai că pe alea de 20-30 le ierți, că pe ele le ajută natural natura, dar le vezi pe alea de-un leat cu tine și mai bine, impecabile, cu un corp lucrat intens, cu un stil de viață groaznic de sănătos, radiind, arătând mai bine decât arătam eu când aveam 25 de ani, făcând sport cu bucurie și plăcere (cel puțin așa pare), preocupate până la extrem de a aduce zen-ul în viața lor și se pare chiar că reușesc, bucuroase de viață și savurând experiența fiecărei zile…

Iar eu nu mă pot stăpâni din a mă întreba de pe ce planetă vin eu, că mie în continuare îmi place ciocolata, mă urnesc cu greu spre deloc la sală, mă mișc că n-am încotro, fac ceva sport, dar nu cu aceeași plăcere pe care o văd întipărită pe fața lor, mă adaptez, dar nu știu cum că nu apuc să și savurez momentele respective, ba mai mult, mă cuprinde disperarea din când în când, pentru că sincer, mă îngrijorează viitorul, nu mă simt zen, nici super împlinită, nici super-fericită, nici trăind în sfere luminate și profund meditative în care aflu esența vieții.
Habar n-am care-i esența vieții, mă întreb uneori până la disperare dacă ceea ce fac acum este ceea ce mi-i menit, pentru că dacă mi-o fi asta menit, cred că e musai să și accept și să simt împlinirea momentului, dar încă sunt departe de acel punct. Continuă lectura

Anunțuri

Când ți se urăște cu binele

Și deodată te întrebi ce s-a întâmplat cu iubirea? Unde s-a dus?

Cum de funcționăm în halul acesta de anapoda? Cum de suntem așa de pe dos croiți că reacționăm mai rapid la negativ decât la pozitiv? Cum de ne lăsăm acaparați de rutină, de comod, de banal? De fapt, cum se spune prin popor, ”ni se urăște cu binele”. Da, pe bune!

1511949_885107448190619_7312484753960749620_oDin păcate, unii dintre noi funcționează doar după tiparul distructiv: apreciezi la adevărata valoare pe cineva sau ceva, doar dacă pierzi acel ceva sau acea persoană. Nu să moară, Doamne ferește, ci să nu mai fie cu tine… Abia atunci, te apucă părerea de rău, teatrul ieftin, declarațiile sforăitoare, uneori chiar lacrimi cât bobița de strugure, urmate de tânguiri penibile, ”cum de nu mi-am dat seama ce minune de om am lângă mine!!!”, ”îmi pare rău, numai pe tine te iubesc!”, ”Scuze, m-am luat cu treaba”, urmate de furie și de revoltă ”Da’, ce m-am dus la f…t?? Nu, m-am dus să fac bani, pentru familie!! Ce dacă nu te-am mai văzut și te-am ignorat cu lunile??? Eu fac bani, înțelegi?”… Și dacă tot nu merge, revine la ”Hai, că te iubesc!! Numai pe tine! Cine mă mai înțelege ca tine? Unde mai găsesc eu una mai bună ca tine? NICĂIERI, înțelegi?”

Da, evident că înțelege, că nu-i retardată, dar de multe ori nu mai contează… E obosită de încercări, de dezamăgiri, de aceleași răspunsuri, de negocieri interminabile pe teme atât importante, de genul unde ne facem casa și ce credite luăm, cât și banale, de genul ”am nevoie să mă ajuți la cumpărături… Nu, nu azi!”, ”S-a stricat mașina de spălat vase, te rog cheamă un instalator!… Da, dar nu azi, că n-am timp, mai vorbim săptămâna viitoare”, ”Am nevoie de rechizite pentru birou. … Ei, na, sigur te mai descurci vreo săptămână”, ”Mergem și noi anul acesta în concediu? … Nu știu, vorbim mai încolo”, mai încolo, după ce trece anul evident…

Cert e că oboseala profundă vine din frecvența și densitatea mult prea mare a acestor lamentări, negocieri absurde, discuții fără dorința de a rezolva problema, ci doar contraziceri inutile și continue! E sătulă până peste cap să-i fie greu cu el și e foarte mirată când vede că există cupluri în care lor le este foaaarte ușor unul cu celălalt.

Când negocierile și discuțiile surde nu-și au locul, când pot comunica și se pot înțelege, FĂRĂ NEAPĂRAT A FI DE ACORD UNUL CU ALTUL DE FIECARE DATĂ. Dar au învățat să conviețuiască unul cu altul ARMONIOS, fără cioturi și poticneli la fiecare pas, unde compatibilitatea există, iar porțiunile unde nu a existat de la început au fost umplute cu iubirea celor doi și cu un grad de toleranță izvorât din dorința de a-i ușura celuilalt existența.

Pentru că, de fapt, e la îndemâna oricui să-și facă viața mai ușoară, mai suportabilă, mai frumoasă și mai plină de bucurii, pur și simplu fiind mai atent la sine, DAR și la cei din jur, din jurul acela apropiat în primul rând, din jurul acela de zi cu zi. Acolo unde avem întotdeauna alegerea fie de a ne îngreuia viața, însă dovedind că unul A AVUT DREPTATE, NA!, fie de a ne ușura și înfrumuseța viața, cu accente nu pe ”cine a avut dreptate” și/sau ”cine, cui a zis-o”, ci pe ARMONIE, FRUMOS, IUBIRE, viață trăită cu zâmbetul pe buze, cu motive bine întemeiate pentru asta…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

De Paște

E Vinerea Mare, urmează să serbăm cu toții Învierea Domnului și cum primele îndemnuri de a scrie o carte au venit de la cei cărora le scriam de Paște sau de Crăciun, mă îmbie penelul să vă mai împărtășesc din gândurile și simțămintele mele.

lalele in gradina Botanica IasiEste o după-amiază cu soare cu dințișori, copiii au ieșit în drum cu bicicleta și rolele și mă poartă gândul pe vremea când eram eu de vârsta lor și ieșeam în drum, la bunici și așteptam să scoată mami (bunica din partea mamei) cozonacul din cuptor. Nu o lăsa niciodată inima să ne amâne bucuria gustării din cozonac până după momentul Învierii. Noi eram 4 verișori și toți așteptam cu ploaia aferentă în gură să fie gata minunea de cozonac. Era un adevărat ritual păstrat cu sfințenie în fiecare an. Se strângeau din timp ouăle de la care se folosea doar gălbenușul. Nucile din nucul de la poartă se uscau iarna în pod, apoi cam cu o lună înainte de Paște începeam să le spargem și să strângem miezul, care se punea pe foi de ziar pe sobă, să se usuce bine bine pentru a putea fi dat ușor prin mașina de râșnit nucă, apoi într-o găleată de email de 5litri se pregătea umplutura pentru cozonaci. 10 cozonaci, cam asta era porția de copt în fiecare an. 10 minuni de cozonac, crescuți frumos, rumeniți exact atâta cât era nevoie. În ziua în care se cocea, joi sau vinerea mare, mami se trezea pe la 3 dimineață și pregătea, frământa, punea în tăvi, lăsa la crescut și apoi în cuptor cu cozonacii. Iar când începeau să se coacă, se răspândea un miros de-ți venea rău de poftă. Războiul se ducea imediat ce era scos din cuptor primul cozonac, că să apuce să se răcească măcar un pic. Era greu de așteptat, așa că primul cozonac se rupea, nu se tăia. Iar acel gust, Doamne!, era atât de bun, era divin pur și simplu. Pentru mine, acel gust a rămas de neegalat până ieri.

Ieri, în Joia Mare, m-am nimerit la ai mei exact după ce terminase tata de copt. Era o aromă în casă, exact ca pe timpuri, la mami, în săptămâna mare, când ne înfruptam din cozonacii calzi. Așa că, am rugat pe Dumnezeu să mă ierte și am mâncat o felie groasă din cozonacul ce nu apucase încă să se răcească pe deplin. Doamne, acel gust divin a revenit exact așa cum îl știam și cum, inconștient poate, îl așteptam de-atunci… Atunci am simțit până în adâncul sufletului că vine Paștele! Continuă lectura

Interviu PentruEa.md cu Catrinel Zaharia

Un interviu cu intrebări surprinzător de profunde realizat de Diana Musaelean (PentruEa.md) la care Catrinel Zaharia a răspuns cu nonșalanța caracteristică.

  • „Nu poți avea succes în carieră, dacă nu-ți descoperi feminitatea și personalitatea”
  • „Ce-ar fi dacă atunci când luăm o decizie, să ne punem întrebarea, care este suferința dacă fac această alegere?”
  • „Fericirea poate fi în cafeluța care ți-o aduce soțul în pat.”
  • „Atitudinea este un geam prin care privim realitatea, noi alegem, geamul să fie murdar sau curat!”

pentrueamd_newInterviu realizat cu ocazia lansării la Chișinău a cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în cadrul conferinței WOW GEN Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”.

Să fiți iubiți !

winter walk

În fiecare din anii trecuți, îmi încheiam urările de sărbători astfel: ”și nu uitați să dăruiți”. Și în continuare cred și simt că bucuria de a dărui întrece bucuria de a primi. Însă, anul acesta mă simt nevoită să vin cu un amendament la urarea mea. De fapt, sunt două amendamente. Și, cred că urarea mea va fi alta, în final…

Primul amendament e să dăruiți ce și cât și cui vreți, atâta vreme cât nu uitați de o persoană, pe care poate ați neglijat-o tot anul sau, pe care ați lăsat-o întotdeauna la urmă, sau pentru care nu ați mai avut timp, energie, disponibilitate, sperând, poate, în adâncul vostru că o va vedea altcineva și că poate va avea grijă de ea… Nu, în realitate nu se întâmplă așa. Dacă suntem tot timpul preocupați de alții și sperăm că cineva din exterior va vedea persoana de care vorbeam anterior și că va avea grijă de ea, în locul nostru, ne înșelăm amarnic. Nu numai că nu va fi văzută de alții, dar va fi chiar puțin blamată că poate nu a oferit suficient celorlalți, că poate a uitat ceva sau pe cineva, sau din alte motive. Chiar cred că e trist când uităm de acea persoană care stă pitită într-un colț și așteaptă cu sufletul la gură un semn de afecțiune, grijă și considerație din partea noastră. Da, e evident la cine mă refer: la SINE! Ca să poți dărui, matematica spune că e bine să ai de unde, altfel dă cu minus… Așa, că, dacă vrei să dăruiești, începe cu tine!

Al doilea amendament se referă la acea dăruire în stânga și dreapta, aproape fără discernământ. Așa că, îndemnul meu este să dăruiești, NU DE DRAGUL DE A DĂRUI, ci DE DRAGUL CUI DĂRUIEȘTI! Părerea mea este că e minunat să dăruiești persoanelor care, o dată au nevoie de ce le dăruiești, apoi știu să primească și să aprecieze ce le dai, și mai ales se află pe lungimi de undă similare cu tine. Unii au tradus asta în ”a dărui cu empatie”, eu i-aș spune să dăruiești din inimă, către inimă. Adică să dai fără să te secătuiești.

Ceea ce ne duce la un alt concept, tare dezbătut, mai ales acum în perioada sărbătorilor, și anume IUBIREA NECONDIȚIONATĂ. Continuă lectura

Melodramele lor

Ce ne plac nouă melodramele și tragediile aproape grecești, da’ ce le mai plac și lor… Am ajuns la concluzia că dacă poate cineva să le întreacă pe femei în a induce, trăi, suferi și savura tragediile din amor, acesta nu poate fi decât un bărbat (adică mai mulți).

Cum așa? Păi, hai să ne gândim. E a nu știu câta oară când aud de povești similare, adică, nu sunt povești chiar la fel (că atunci ar fi chiar de speriat), dar sunt variațiuni pe aceeași temă.

Când, dacă o femeie își permite să se comporte și să reacționeze exact așa cum simte, riscă să fie greșit înțeleasă și fie să fie considerată o pradă ușoară, fie să-l sperie pe partener cu amploarea pasiunii recunoscute. Când, dacă o femeie își permite să fie autentică și, atunci când un bărbat îi declară cât de mult este îndrăgostit de ea și cât de mult își dorește să fie împreună, ea răspunde cu aceeași monedă, riscă să-l piardă pe bărbatul respectiv tocmai din cauză că și-a permis să fie naturală, firească și congruentă în comportamente cu trăirile ei interne.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Povestea Ariadnei – reconfigurare de traseu

1920x1080

Am început să scriu despre Ariadna în articolul ”File de poveste…reală” , dar mai sunt multe de spus despre ea și viața ei…

Povestea Ariadnei cu Albert se întâmpla la 2 ani după divorțul său. Fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate, de care nu a fost îndrăgostită nici măcar la început. Dar se căsătorise de foarte tânără, din anul 2 de facultate, pentru că, în sinea ei se temea că dacă nu se căsătorește cu Ștefan, nimeni altcineva nu o va mai cere de nevastă… Un motiv, pe cât de penibil, pe atât de dureros…

De fapt, dedesubturile acestei decizii, ca și multe altele din viața sa, în ce privește alegerea partenerului de cuplu, se bazau pe această teamă, care de fapt era o lipsă acută de stimă de sine, care, după cum avea să afle mai târziu, la sesiunile de dezvoltare personală la care a participat cu sârg, se ducea mai adânc, la lipsa încrederii în ea, la lipsa iubirii de sine și la rularea unor tipare distrugătoare, bazate pe convingerile pe care le-a captat în primii șapte ani de viață.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Cand destul e destul ?

Couple-break-upCând destul e destul?

Când spui stop? Când renunți? Când știi că ai epuizat absolut toate posibilitățile și că nimic nu se mai poate face? Cum știi că ești pe drumul cel bun sau dimpotrivă ești la furat tare de tot?

Care e barometrul care te ghidează în astfel de momente? Cum interpretezi furtuna din sufletul tău? Cum faci față neputinței care simți că îți leagă mâinile și picioarele? Cum te detașezi???? Cum aduci teoria pe care o cunoști atât de bine, în practică?

Cum spui STOP?

A câta oare e ok să te oprești? Unele cărți îți spun să-ți asculți inima și vocea interioară și vei ști… Care e aia? Care dintre ele să o ascult? După ce să mă ghidez?

Zice lumea că intuiția nu dă greș. Care e intuiția? Impulsul acela care te determină uneori la acțiuni radicale? La asumarea anumitor riscuri ? Cică dacă nu riști, nu câștigi… Dar și dacă riști, poți pierde mult, chiar tot. La care din precedente să fac apel? La alea când mi-a mers sau la alea când am luat-o în freză? Care e etalonul?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

File de poveste…reală (2)

02753_HDMihnea terminase facultatea de 3 ani, lucra ca profesor de fizică la un liceu cu oarece faimă din oraș. Era de 4 ani în relație cu Sara, o fostă colegă de facultate. Relația era deja consumată, simțea asta, de fapt nu fusese niciodată îndrăgostit de ea, dar le era bine împreună, erau amici la cataramă, aveau mulți prieteni comuni, se întâlneau des cu ei, erau un cuplu foarte plăcut, căutat de prieteni pentru petrecerea timpului liber. Sara gătea binișor, Mihnea condimenta întâlnirile cu povestiri fascinante despre orice, le plăcea să călătorească împreună, per total erau într-o dulce amorțeală, dar din care nu-i presa nimic să iasă.

Erau momente când Mihnea se întreba unde duce relația lor și dacă ar trebui sau nu să o oficializeze. Totuși, ar fi vrut să poată spune că merge în fața altarului cu femeia pe care o adoră ca femeie, nu ca om, ca prieten sau camarad. Ar fi vrut să simtă emoția din privirea ei când o întâlnea, să tremure de plăcere când o atingea, să închidă ochii și să-și amintească mirosul și gustul ei, să aibă o erecție doar la gândul goliciunii ei.

Dar, nu, nu simțea toate astea. Pe de altă parte, era foarte comod cu ea, se mai certau, e drept, dar per total conviețuiau amiabil. Erau momente când își spunea că nu acesta era motivul pentru care să-ți întemeiezi o familie și se întreba uneori dacă peste ani acea camaraderie cu femeia de lângă el nu se va transforma într-o răceală iar lipsa pasiunii nu va degenera în iritare și plictis.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

File de poveste…reală

02337_BGCeea ce urmează sunt file nu de poveste…, ci de realitate, depănate în jurul unei cafele, aceeași cafea pe care eu o ador pur și simplu pentru că e bună, neagră, fierbinte, aromată și aduce cu ea  povești de viață extraordinare de pe tot mapamondul… Are cafeaua așa o mare calitate și anume dezleagă limbi, descrețește suflete și apropie oameni…

Așa că, m-am gândit să împărtășesc din minunile pe care le-am tot auzit, pentru că sunt prea frumoase pentru a nu fi împărtășite. Din motive lesne înțelese nu voi da nume reale. Mărturiile sunt ale unor doamne, domnițe, domnișoare…, dar și ale unor domni.

Voi începe cu mărturisirea Ariadnei, o femeie frumoasă, inteligentă, plină de căldură sufletească pe care nu a pregetat niciodată a o împărtăși cu cei din jur.

Ești un balsam pentru inima mea, o adiere blândă pe ramurile sufletului meu, o furtună cosmică ce nu distruge nimic, un ghețar ce traversează oceanele gândurilor mele, un albastru violent și un roșu strident în privirile mele alb-negru.

Așa i-a scris într-o după-amiază, în urmă cu mulți ani EL. Și, de fapt îi scrisese aceste rânduri, după ce în dimineața aceleiași zile i-a trimis un mesaj cu textul: ”cine te cunoaște, are nevoie de o secundă să fie impresionat, un minut să se îndrăgostească, o oră să te iubească și o viață să te uite”. Când a citit, EA a scăpat telefonul din mână. O impresionaseră atât de mult cuvintele lui, încât l-a întrebat dacă sunt chiar ale lui, dar intenția ei fusese să afle dacă el chiar simte lucrurile acelea.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Ghinion? Sau convingeri?

00693_HDAm crescut cu învățăminte care mai de care mai înfrânante (nu există cuvântul acesta, știu și mă atenționează și word-ul că exagerez, dar îndrăznesc, atâta vreme cât acceptăm cu toții că limba română e un organism viu, în care cuvântul locație și-a pierdut înțelesul inițial și a devenit ”loc de desfășurare”, ”amplasament”, după înțelesul împrumutat cu brutalitate de la prietenii vorbitori nativi de limbă engleză și când cu toții ”agreăm” cu sensul de a fi de acord, după același model al locației, deși eu încă mai agreez o frază scrisă corect românește, cu cuvinte alese după înțelesul lor de pe aceste meleaguri…), cu învățăminte care s-au întipărit atât de adânc în mintea și sufletul meu, încât a le scoate și a mă detașa de ele seamănă cu operația de îndepărtare a unui tatuaj… Până la urmă se dezlipește, dar aproape de fiecare dată lasă urme și cicatrici.

Am crescut cu Ionel Teodoreanu și Medelenii lui, unde toți suferă de mor din dragoste, cu Mihail Drumeș și trilogia lui de iubire suferindă rău, unde nici una din acele mari iubiri nu a avut șansa de a supraviețui, cu Rebreanu, pe care eu îl ador pur și simplu, dar la care nici una din viețile lui Toma Novac nu a fost binecuvântată de o iubire trăită, ci doar fugărită și omorâtă mai devreme sau mai târziu, dar nici una împlinită. A mai trecut prin copilăria și adolescența mea și Mihail Sebastian cu Accidentul lui, Octav Dessila cu poveștile lui de iubire taman din perioada interbelică a Iași-ului meu drag, perioadă care mă fascinează teribil, dar la care frumoasa lui moare stupid și extrem de frustrant pentru cititoarea care speră că măcar unul din autorii preferați să preamărească dragostea împărtășită de partener și trăită ”cu normă întreagă” și firesc până la urmă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

For the full English version of this chapter press here.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Despre plăcere

_1gRecunosc, sunt momente când mă enervează domnul ANONIMUS… Mă intrigă și mă provoacă în același timp. Dar, am declarat și îmi mențin dorința de a afla ce le trece prin minte și lor, domnilor din viața noastră, pe care îi iubim, adorăm, sau nu, cu care interacționăm zilnic, care ne ajută sau nu, fără de care, dealtfel nu prea ne imaginăm nici prezentul, nici viitorul. Și nu vorbesc neapărat de relații de iubire, ci de orice fel de relații, inerente vieții. Și, ne place sau nu, ei chiar gândesc și percep realitatea diferit de noi. Așa că, sigur ne ajută să știm ce se ascunde dincolo de niște ochi frumoși, de un zâmbet sincer, de un comportament pe care nu-l înțelegem… Iată ce ne povestește domnul ANONIMUS despre cum evoluează fenomenul plăcerii pentru dumnealui și, probabil, pentru mulți reprezentanți ai genului…

”Ne place , Ne face plăcere sau Nu ne mai place , Nu ne mai face plăcere – cele doua coordonate între care pendulăm în axa relației noastre .

Când spunem că nu ne mai place iubita, soția sau prietena, de fapt recunoaștem că nu ne mai atrage , plăcerea de fi împreuna dispare, se transformă funcție de caz în datorie sau obligație și se manifestă printr-o imensă plictiseală. Căpătăm, ce-i drept o puterea de anticipație extraordinară: știm cum va fi amorul de săptămâna viitoare, cunoaștem deja gustul sărutului de seară și simțim în avans fermitatea îmbrățișării de mâine dimineață.  …

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Amor sau amiciție?

el-si-ea-pe-ponton_edited”Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor”-Mihai Eminescu

Așa a spus marele Mihai Eminescu… Cine sunt eu să-l contrazic? Dar, de fapt, nu numai că nu vreau să-l contrazic, dar atât de tare sunt de acord cu ce spune…

Dacă e amor, e amor, dacă e amiciție e amiciție… Sau, din punctul meu de vedere, o amiciție se poate transforma în amor (rar, cu greutate și cu repercusiuni grave, dacă nu funcționează amorul fizic între cei doi, pentru că se pierde și amiciția de dinainte), însă amorul în amiciție…jamais…

Cum așa? Și, mai ales de ce? Adică, nu suntem civilizați, ce adică nu putem să ne comportăm ca oamenii? (nu o dată am auzit expresia asta ”să ne comportăm ca oamenii”, de parcă altfel am fi niște animale…), cum adică trebuie musai să ne scoatem ochii după ce ne-am iubit? În ce secol trăim? Ce s-a întâmplat cu bunele maniere?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade (partea a 2-a)

E E_edited

Oricât de mult am nega, tot acolo ajungem.

La frustrările inerente din relațiile noastre minunate, la frustrările care apar pe parcurs, după ce au stabilit că sunt împreună, că formează un cuplu mai mult sau mai puțin perfect, că  au pornit pe un anume drum oficial sau neoficial, dar împreună. Mai sunt și întrebările alea pe care și le pun copiii, mai ales fetele, după ce cresc oleacă și ajung să se întrebe, ce se întâmplă după ”…și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Au trăit fericiți sau nu? El a fost prințul șarmant și curtenitor și după ce și-a scuturat orezul (acela pentru belșug, de ți-l aruncă cu năduf parcă toți invitații când ieși de la starea civilă) din părul lui cârlionțat? Ea a rămas prințesa care se lasă greu, dar până la urmă consimte la a-și împărtăși dragostea? Au trăit în norișori roz pentru tot restul vieții?

Sau, în cazurile mai ”simple”, unde EL și EA, doi frumoși, au realizat că s-au îndrăgostit nebunește unul de altul și au început pur și simplu o relație, fără să se întrebe unde merg și încotro se îndreaptă, reușesc să-și ducă ușor și frumos dulcea povară a unei …relații de iubire?

Cum duc ei relația respectivă? Se acceptă unul pe altul? Își acceptă diferențele dintre ei?

Tot mai apar frustrări, întrebări fără răspuns, ritmuri diferite de percepție a modului cum ar trebui să evolueze o relație. Și iar ajungem acolo, bărbații văd într-un mod total diferit de al nostru manifestarea iubirii și acceptarea ei.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade

00515_HDAcesta nu este titlul meu. Adică nu este creația mea. Așa și-a intitulat răspunsul la provocare un domn…

Cum așa? Păi, mi-am dat seama că eu scriu din punctul meu de vedere, din experiența mea, din experiența celor cu care eu am interacționat pe parcursul celor 38 de ani ai mei, dar filtrat totul prin gândurile și sentimentele mele.

Și m-am întrebat într-o zi… Oare cum se vede din cealaltă parte a ”baricadei”, adică ce simte, cum privește lucrurile acestea ce țin de suflet și de implicațiile unei relații dintre doi oameni, el și ea, un bărbat. Cum privesc ei implicarea într-o relație, cum acceptă sau cum resping iubirea, ce-i ghidează în a lua o decizie relațională… Evident că sunt enorm de multe întrebări la care așteptăm răspunsuri, dar …toate la timpul lor.

Așa că, luându-mă după îndemnul ”cere și ți se va da”, am rugat pe un domn cu oarece experiență de viață să mă ajute în demersul meu, acela de scotocire, prin mintea unui bărbat, după părerea lui sinceră asupra…iubirii…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Un banal firesc

02677_HD

Oare e atât de idealist să sper într-un banal calm, într-o viață simplă în care iubirea e un firesc?

Câteodată aș vrea să mă trezesc la realitate și să accept viața așa cum e , fără speranțe aberante într-o iubire ca-n povești, fără așteptări nerealizabile de la viață, fără suferințe din alea care sfâșie inimi și rănește suflete atât de adânc, că ai senzația că nimic nu va putea cicatriza vreodată acele răni.

Și deși știu sau ar trebui să știu că tot răul este spre bine, că există o lege a compensației pe acest pământ, că după suferință urmează o liniște dulce sau amară, dar liniște, și de multe ori, după ce trece un anumit timp ajungi să mulțumești pentru acea suferință din trecut care probabil te-a ferit de o altă suferință pe parcurs, deși chiar cred într-o dreptate universală, care per total compensează toată durerea, sau în medie durerea nu depășește bucuria, totuși nu mă pot împăca deloc cu vârfurile de suferință acută, momentele de derivă și de dezechilibru atât de profund încât doar o minune te readuce de fiecare dată, pe linia de plutire. Și mă tot întreb care e rostul lor pentru noi.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Oferta cea mai bună

01746_BG

În seara asta am auzit o replică absolut genială. E cam prozaic, am auzit-o într-un film și poate părea cam kitsch să folosesc replici din filme ca sursă de inspirație, dar asta m-a uimit pur și simplu. La întrebarea ”Cum este să fii căsătorit de 30 de ani?”, răspunsul a fost simplu: ”E ca la o licitație… niciodată nu știi dacă oferta ta este cea mai bună”.

Cred că aceasta poate fi esența unei căsnicii reușite. Să nu iei niciodată ca un fapt sigur și de la sine înțeles soliditatea relației, fidelitatea partenerului, interesul său față de tine, flacăra iubirii, scânteia dintre voi, ziua de mâine a relației.

Auzim, cel puțin în ultima vreme că foarte multe cupluri se despart. Din motive pe cât de diversificate, pe atât de banale, puerile, sofisticate, simple sau complicate. Și, asta se întâmplă și după un an, trei ani, zece ani sau chiar 30 de ani de relație sau căsnicie.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți???

03495_HD

Din jurnalul secret al vieții reale:

Am citit undeva că atunci când dormi, sufletul pleacă la plimbare și de aceea nu e bine să te trezești brusc, ești pierdut, nu știi ce e cu tine, sufletul nu are timp să se întoarcă în liniște….aș vrea să mă trezesc înaintea ta, să te privesc cum dormi liniștită și să încep să te sărut ușor…aș vrea să-ți văd sufletul cum se întoarce la tine și cum încet deschizi ochii și-mi spui „bună dimineața”…sau nu-mi spui nimic, doar îmi dai un sărut….

Așa-i scria EL, după ce și-a dat seama că s-a îndrăgostit nebunește de EA…  Și îi mai spunea și:

Tu ești pur și simplu frumoasă…ai în primul rând un chip angelic….un păr absolut superb, niște buze senzuale si extrem de dulci….corpul….corpul e de vis, foarte frumos si mai ales foarte bine proporționat (lucru foarte rar la femei)…pielea….ca mătasea….pur si simplu aș vrea să te ating și să te sărut pe corp mereu….

Si să nu uit: ai o inteligența care mă sperie uneori….super ascuțită…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.