Arhive etichetă: femeie

F@#king 40s

fucking 40sAm  trecut cu brio de pragul psihologic, fizic mintal și cum mai vreți de 40… Cică există o criză a vârstei de 40, zvon pe care eu am ales să-l trec maiestuos cu vederea, convinsă fiind că mie nu mi se poate întâmpla așa ceva.

Mai mult, na, probabil că chiar funcționează legea atracției, dar chiar înainte de pragul acesta mirific am tot găsit o grămadă de articole, articolașe, studii, mărturii și alte alea, cum că de-abia după 40 începi să trăiești cu adevărat, de parcă până atunci doar te-ai antrenat, cum că după 40, în mod miraculos te înțelepțești și începi să vezi frumosul în fiecare picătură de viață, cum că toate ți se par mai ușor de dus, că ajungi la o anumită maturitate emoțională și astfel nu te mai încurci în hățișul sentimentelor neîmplinite, al așteptărilor aberante, care dau naștere acelor dezamăgiri traumatizante și astfel, nemaiavând așteptări nejustificate, nu mai apuci să suferi de pe urma dezamăgirilor, că o să apreciez la maxim și întâmplările pozitive și cele mai puțin pozitive și tot așa…

Aproape că eram nerăbdătoare să pășesc pragul multi-miraculos al anilor 40 ai vieții mele și să-i trăiesc exuberant, cu zâmbetul natural pe buze, cu candoare și fericire perpetuă…

Da, acum, la 40 de ani și câteva luni pot confirma… Exact așa e, doar că PE DOS!!!

În primul rând dulcele din viață, și nu acela metaforic și plin de substanță, ci acela brut, pragmatic, din ciocolată și prăjiturile mai puțin sănătoase, dar care e atât de BUN, ei bine, acesta nu mai are obiceiul atât de bine implementat în anii trecuți și anume acela de a se evapora, imediat ce îl îngurgitezi, sau, mă rog la distanță mică, adică puteam să mănânc 2 ciocolate, din alea cu lapte dintr-un foc, iar silueta mea se încăpățâna să rămână la fel de magnifică… Acu’, cele 2 pătrățele pe care le mănânc pe furiș o dată la câteva zile îmi dau mai multă bătaie de cap decât, pe timpuri, un dosar de credit dificil…

Și le mai și vezi pe o grămadă de domnițe, hai că pe alea de 20-30 le ierți, că pe ele le ajută natural natura, dar le vezi pe alea de-un leat cu tine și mai bine, impecabile, cu un corp lucrat intens, cu un stil de viață groaznic de sănătos, radiind, arătând mai bine decât arătam eu când aveam 25 de ani, făcând sport cu bucurie și plăcere (cel puțin așa pare), preocupate până la extrem de a aduce zen-ul în viața lor și se pare chiar că reușesc, bucuroase de viață și savurând experiența fiecărei zile…

Iar eu nu mă pot stăpâni din a mă întreba de pe ce planetă vin eu, că mie în continuare îmi place ciocolata, mă urnesc cu greu spre deloc la sală, mă mișc că n-am încotro, fac ceva sport, dar nu cu aceeași plăcere pe care o văd întipărită pe fața lor, mă adaptez, dar nu știu cum că nu apuc să și savurez momentele respective, ba mai mult, mă cuprinde disperarea din când în când, pentru că sincer, mă îngrijorează viitorul, nu mă simt zen, nici super împlinită, nici super-fericită, nici trăind în sfere luminate și profund meditative în care aflu esența vieții.
Habar n-am care-i esența vieții, mă întreb uneori până la disperare dacă ceea ce fac acum este ceea ce mi-i menit, pentru că dacă mi-o fi asta menit, cred că e musai să și accept și să simt împlinirea momentului, dar încă sunt departe de acel punct. Continuă lectura

Anunțuri

Scrisoare pentru tații de fete

Azi serbăm femeia în toate ipostazele ei… Mamele sunt principalele protagoniste ale sărbătorii de azi, dar le serbăm și pe iubitele, soțiile, prietenele, colegele din viața noastră, aș spune eu, serbăm feminitatea în toată splendoarea sa.

Și e minunat! Chiar dacă prin comercializarea sărbătorii, aceasta și-a mai pierdut din profunzime în detrimentul goanei după flori, cadouri, ”atenții”, totuși clasicul ”o primăvară frumoasă” urat astăzi aproape în unanimitate își atinge corzile sufletești menite. Iar noi ne bucurăm că suntem în centrul atenției, chiar și pentru o zi, deși sunt multe cazurile când femeia este sărbătorită de soț, iubit, familie, în fiecare zi, nu neapărat cu flori și cadouri, ci cu iubire, cu afecțiune, cu zâmbete, cu o atmosferă calmă, liniștită sau veselă, dar oricum, lipsită de tensiuni inutile, cu un mic dejun gătit de el sau de copii, cu o cafeluță adusă exact atunci când avea nevoie, cu detalii care se știe că-i fac ei plăcere și mai ales cu mult și constant respect!

Dar ce uităm uneori  este că mamele, femeile adulte de azi sau încă în creștere sunt și fiice, iar ceea ce sunt ele se datorează în parte foarte mare sau este din cauza celui ce le este sau le-a fost tată. Acest bărbat are una dintre cele mai grele și mai frumoase misiuni de pe pământ și anume aceea de a fi primul și cel mai important bărbat din viața fiicei sale. Așa că, pe lângă milioanele de beneficii de care se bucură vine și grămada de responsabilități. Indiferent de vârsta la care devine tată de fete, acesta ar fi bine să realizeze că are o datorie imensă față de boțul de viață cu care l-a binecuvântat Dumnezeu și că stă în puterea lui, a cuvintelor și faptelor lui să fie pentru fiica sa acel model de care are nevoie.

Și, de fapt, nevoia pe care o are de împlinit pentru fiica sa este mult mai vastă și mai profundă. Fiecare fată este confirmată ca femeie de tatăl său. Toată încrederea sa în sine din viitor, toată încrederea în viață, în speranță, da știu ce am zis, încrederea în speranță, puterea transformată în firescul de a spera, capacitatea de a se iubi și a se accepta pe sine, respectul față de sine și valorizarea propriei persoane sunt covârșitor influențate de către el, tatăl…

Și aici e aici… Ce faci tu, ca tată, ce alegi? Să îi dai fiicei tale aripile pe care nimeni și nimic nu le va putea frânge, să îi dai convingerea că este minunată EXACT  așa cum este, fără să fie nevoie de nici o ajustare sau retuș, că îi sunt deschise porțile viitorului indiferent de calea pe care o va alege, că MERITĂ să fie iubită, acceptată și valorizată  doar pentru ceea ce ESTE, că POATE nu neapărat orice, ci ceea ce își propune realist, că fericirea îi este menită…

Sau îți asumi consecințele unui comportament și a unor cuvinte rostite cu mult prea multă ușurință, care nu doar că îi frâng aripile, nu doar îi taie avântul și elanul, nu doar o fac să sufere în tăcere pe moment, dar mai ales o afectează în întreaga sa existență ca femeie, o fac să nu creadă că poate fi iubită și acceptată pentru ceea ce este, ci că are nevoie în permanență de retușuri, adausuri, artificii pentru a plăcea, o fac să creadă până în adâncul ființei sale că NU MERITĂ…orice, bărbatul dorit, cariera visată, familia imaginată, aprecierea necondiționată… Pentru această femeie totul devine greu în viață…

Unele din aceste femei, minunate dealtfel, doar că ele nu știu asta,  se trezesc la un moment dat și încep să lucreze intens cu ele însele, apelând în disperare la psihologi, energo terapeuți, terapii clasice și alternative, cititul a n cărți de dezvoltare personală, spiritualitate… Și rezultatele se văd, aproape întotdeauna, dar drumul spre lumină este extrem de greu și anevoios, efortul depus este uneori neproporțional cu beneficiul rezultatului, pentru că sunt pur și simplu prea obosite ca să se mai bucure de rezultate… Dar, oricum, rezultatele se văd și, cel mai important, crește considerabil calitatea vieții sale.

Însă nu mă pot abține să nu mă întreb, nu ar fi fost mai simplu ca acel tată să fi spus BRAVO!, TE IUBESC!, APRECIEZ!, SUNT MÂNDRU DE TINE!, EȘTI MINUNATĂ!, EȘTI PRINȚESA MEA!, MĂ BUCUR CĂ AI REALIZAT ASTA!, FELICITĂRI!, ”Nu contează că ai pierdut, important e că ai încercat!”, ”Ai cei mai frumoși ochi!”, ”Îmi place tot ce ești tu!”, să fi petrecut timp de calitate cu fetița lui, să fi conștientizat importanța și rolul său în viața fiicei sale și să fi acționat în consecință?

Și să nu fi ales în loc, acele cuvinte care au rănit atât de adânc, încât rănile provocate sunt aproape de nevindecat, iar repercusiunile asupra vieții fiicei sunt aproape imposibil de gestionat . Cuvinte și fapte care distrug părți întregi din suflețelele acelea pure rămân întipărite în cotloane dintre cele mai ascunse ale minții și sufletului, însă, din păcate efectele lor se simt peste ani și ani… ”Tu nu știi!”-urile, jignirile, ironiile, lipsa aprecierii, nemulțumirea cronică, atacul fizic sau verbal, manipularea, zdruncinarea idealurilor proprii, presiunea psihică pentru a face nu știu ce, lipsa afecțiunii, sau pur și simplu lipsa parțială sau cu desăvârșire din viața fiicei, fac ca viitoarea femeie să aibă de urmat un drum mult mai greu și mai anevoios spre confirmarea sa interioară, spre ușurința cu care abordează diferite aspecte ale vieții, spre a iubi și a fi iubită, spre a se valoriza și accepta în toată splendoarea imperfecțiunii proprii…

Așa că dragi tătici vă rog din suflet aveți grijă de prințesele voastre! Ele sunt reginele de mâine!

 

Doar în MARTIE, pachetul de 2 carti costa 50 lei inclusiv costurile cu livrarea prin curier. Pentru comenzi intra aici.

Father and Daughter Flying Kite in Dunes – Image by © moodboard/Corbis

În ochii polițistului

12325418_525497760964514_1453086211_n (1)Ieri am aflat și eu de existența lui Marian Godină, polițistul neprihănit și scriitor. Am auzit la radio, după ce-mi dusesem copiii la școală un interviu cu el, m-a făcut curioasă și, ca orice om normal, l-am căutat fuguța pe facebook. Am văzut și că a scris o carte, pe care deja mi-am comandat-o, pentru că am râs cu lacrimi când am citit câteva fragmente din ea.

Ce mai, chiar ți-e drag să vezi că sunt și astfel de oameni.

Și, fără să vreau aproape, m-a purtat gândul la perioada mea de ”haiducie”, când făceam multe drumuri prin țară, ducându-mă la diferite ședințe regionale și naționale. Ca orice șofer, am avut destule experiențe cu reprezentanții poliției, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Am luat amenzi, am luat puncte de penalizare, am mai și scăpat de destul de multe ori, m-am enervat uneori, alteori am plecat cu zâmbetul pe buze, la un moment dat am stat câteva luni fără permis, per total am interacționat…

Însă, în topul experiențelor cu reprezentanții Poliției este o întâmplare ce nu o să-mi iasă ușor din memorie.

Era o zi de vară, după-amiaza spre seara, când avusesem multe și grele de rezolvat la birou, cine a lucrat vreodată în sistemul bancar știe despre ce fel de zile vorbesc. Sunt acele zile când ești atât de obosit, psihic, fizic, intelectual, încât nu vrei decât să ajungi la un pat, deși știi că doar orele acelea de somn ce vor urma nu-ți vor alunga oboseala, pentru că e atât de profundă și înrădăcinată în tine, încât ai avea nevoie de cel puțin o săptămână de somn neîntrerupt, ca să-ți poți reveni cât de cât. Asta pentru că stresul acumulat nu e doar din acea zi, ci din multe de dinainte și mai și știi că mâine va fi tot cam la fel și asta te duce așa ușor spre o stare care frizează disperarea…

Cert e că în acea stare, m-am urcat la volan și mă îndreptam spre un supermarket ca să iau și ceva de mâncare pentru acea seară. Era târziu, dar încă soare (cred că era prin iulie) și ca să-mi mai domolesc tumultul gândurilor am pus un cd cu muzică absolut liniștitoare, niște melodii de suflet. Aveam ochelarii de soare pe nas și conduceam, acum aș spune zen, dar atunci numai zen nu eram, dar îmi doream. Și pe undele melodioase care inundau mașina, am făcut nonșalant la stânga pe o stradă pe care eu știam că se poate intra, însă de câteva zile era interzis. În plus, era o linie continuă peste care trecusem ca să fac acea stângă.

Și după nici 50 de metri iese un domn polițist și-mi face obișnuitul semn, de trageți pe dreapta. Ascultătoare și profund resemnată m-am conformat, am tras pe dreapta, am deschis geamul fără să opresc muzica, am așteptat să ajungă lângă mașină, am ridicat capul spre el, mi-am săltat ochelarii spre creștet și…l-am văzut pe cel care mă oprise. Eram atât de sleită că nu am avut puterea decât să-mi proptesc efectiv privirea în ochii lui. Dragii mei, mă oprise Aidan Quinn când era tânăr. Avea bărbatul acela niște ochi verzi-albaștri în care te înecai pur și simplu. (Cine mă cunoaște știe că am o slăbiciune pentru ochii de culoarea asta. Din fericire e una din primele culori pe care le văd în fiecare dimineață, imediat ce soțul meu drag deschide ochii și-mi spune încet bună dimineața…) Dar atunci, în acel moment eram doar recunoscătoare că măcar e frumos domnul ce mă va amenda.

Însă, exact în acea fracțiune am înțeles ce voiau să spună toți scriitorii care descriu cum poate electriza privirea unei femei. Da, am zis bine. Eu eram prea amorțită de oboseală ca să mai reacționez în vreun fel, însă în momentul în care eu mi-am odihnit privirea în ochii lui, el, Aidan Quinn a tresărit puternic. Acum pun pauză, ca-n filme, ca să explic ceva. Vă dau cuvântul meu că nu era absolut nici urmă de flirt în acel schimb de priviri, nici urmă de șăgălnicie, nici urmă de insinuări ale clasicei atracții male-female. Nu știu ce era, dar era profund și frumos. Eu nu am zis nimic, el s-a prezentat și mi-a cerut actele. I le-am întins, le-a luat și m-a întrebat câte puncte adunasem până atunci, pentru că ce făcusem implica încă vreo câteva. Habar n-aveam și am recunoscut asta fără tăgadă. N-a mai zis nimic, a luat actele și a plecat la mașina lui, de peste drum. A stat destul de mult, scriind ceva acolo. Eu credeam că e procesul verbal, dar pur și simplu nu mă afecta deloc acest lucru.

Într-un final termină, iese din mașină cu actele mele și încă niște hârtii și vine spre mine. Când era pe la mijlocul străzii, eu m-am întors spre el și l-am privit din nou. Iar el a avut aceeași reacție ca prima dată. A tresărit, dar vizibil. A ajuns lângă mașina mea, mi-a întins doar actele mele și a zis atât: M-am înduioșat! Aveți grijă cum conduceți!

Am plecat plutind, cu un zâmbet larg și cu o stare cu totul nouă. După câteva minute mi-am dat seama că nici măcar nu-i mulțumisem…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Primul pas spre succes – „să fii mulţumit cu ce ai acum”

12642724_456333651217150_4969481126406097395_n (2)

Articol publicat de George Onofrei in Ziarul de Iasi in suplimentul Oameni & Afaceri cu sprijinul AVISSO. http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/primul-pas-spre-succes-a-sa-fii-multumit-cu-ce-ai-acuma–118178.html

Cum să „evadezi” din mediul corporatist şi să reuşeşti să ţii o dreaptă măsură între profesie şi familie, păstrându-ţi în acelaşi timp femininatatea şi să contiui să urci treptele profesionale – sunt provocările pe care şi le-a asumat cu realism Catrinel Zaharia, în prezent proprietară alături de soţul său a companiei Extind Management, autoare a volumului Totul pentru femei. Mic tratat de regăsire şi organizatoare de evenimente de dezvoltare personală.

Înainte de a ajunge antreprenor, Catrinel Zaharia a fost mai bine de un deceniu angajată în cadrul unor corporaţii. A ajuns să cunoască foarte bine mediul bancar din interior, lucrând mulţi ani ca manager, a trăit criza financiară în interiorul sistemului şi a rămas în cadrul acestuia până în anul 2012. Viaţa de familie a fost aceea care a făcut-o să îşi re­e­valueze planurile de carieră. După ce a renunţat la sectorul bancar, pentru câteva luni a avut un alt job – manager de evenimente, însă a rea­lizat repede că soluţia nu o reprezenta schimbarea angajatorului, ci să devină propriul angajator. „Deja simţeam lipsa copiilor, şi ei o simţeau pe a mea, era clar că apăruse un dezechilibru între planurile personal şi profesional. Trebuia să fac o schimbare”, spune Catrinel Zaharia.

Oricât de atrăgătoare ar fi perspectiva de a deveni antreprenor, tranziţia pare să nu fie uşoară. Din momentul în care renunţi la stabilitatea unui job pentru o aventură în afaceri pe cont propriu trebuie să fii dispus să te confrunţi cu cel mai neplăcut lucru: instabilitatea. Iar succesul nu este niciodată garantat, doar riscul fiind sigur.

„Toţi avem copii, utilităţile trebuie achitate în fiecare lună, şi a­tunci salariul îţi dă un confort.  Când eşti pe cont propriu, apar fluctuaţii, nu te poţi baza pe venituri constante. Sigur, poţi face di­fe­ri­te previziuni, poţi avea permanent proiecte în derulare, dar ni­cio­dată nu poţi previziona 100% şi intrarea veniturilor în companie. Cu asta m-am confruntat la început”, spune Catrinel Zaharia, a­dă­ugând şi un paradox pe care l-a ex­perimentat alături de soţul său în ultimii ani: „e mult mai uşor să fii eficient şi să faci economii a­tunci când ai o sumă mai mare de bani în cont, când ai siguranţa financiară. Atunci îţi permiţi să faci strategii, să analizezi foarte limpede. Când încasezi din când în când, ai frica zilei de mâine, paradoxal, cheltui mai mult!”. Continuă lectura

Când ți se urăște cu binele

Și deodată te întrebi ce s-a întâmplat cu iubirea? Unde s-a dus?

Cum de funcționăm în halul acesta de anapoda? Cum de suntem așa de pe dos croiți că reacționăm mai rapid la negativ decât la pozitiv? Cum de ne lăsăm acaparați de rutină, de comod, de banal? De fapt, cum se spune prin popor, ”ni se urăște cu binele”. Da, pe bune!

1511949_885107448190619_7312484753960749620_oDin păcate, unii dintre noi funcționează doar după tiparul distructiv: apreciezi la adevărata valoare pe cineva sau ceva, doar dacă pierzi acel ceva sau acea persoană. Nu să moară, Doamne ferește, ci să nu mai fie cu tine… Abia atunci, te apucă părerea de rău, teatrul ieftin, declarațiile sforăitoare, uneori chiar lacrimi cât bobița de strugure, urmate de tânguiri penibile, ”cum de nu mi-am dat seama ce minune de om am lângă mine!!!”, ”îmi pare rău, numai pe tine te iubesc!”, ”Scuze, m-am luat cu treaba”, urmate de furie și de revoltă ”Da’, ce m-am dus la f…t?? Nu, m-am dus să fac bani, pentru familie!! Ce dacă nu te-am mai văzut și te-am ignorat cu lunile??? Eu fac bani, înțelegi?”… Și dacă tot nu merge, revine la ”Hai, că te iubesc!! Numai pe tine! Cine mă mai înțelege ca tine? Unde mai găsesc eu una mai bună ca tine? NICĂIERI, înțelegi?”

Da, evident că înțelege, că nu-i retardată, dar de multe ori nu mai contează… E obosită de încercări, de dezamăgiri, de aceleași răspunsuri, de negocieri interminabile pe teme atât importante, de genul unde ne facem casa și ce credite luăm, cât și banale, de genul ”am nevoie să mă ajuți la cumpărături… Nu, nu azi!”, ”S-a stricat mașina de spălat vase, te rog cheamă un instalator!… Da, dar nu azi, că n-am timp, mai vorbim săptămâna viitoare”, ”Am nevoie de rechizite pentru birou. … Ei, na, sigur te mai descurci vreo săptămână”, ”Mergem și noi anul acesta în concediu? … Nu știu, vorbim mai încolo”, mai încolo, după ce trece anul evident…

Cert e că oboseala profundă vine din frecvența și densitatea mult prea mare a acestor lamentări, negocieri absurde, discuții fără dorința de a rezolva problema, ci doar contraziceri inutile și continue! E sătulă până peste cap să-i fie greu cu el și e foarte mirată când vede că există cupluri în care lor le este foaaarte ușor unul cu celălalt.

Când negocierile și discuțiile surde nu-și au locul, când pot comunica și se pot înțelege, FĂRĂ NEAPĂRAT A FI DE ACORD UNUL CU ALTUL DE FIECARE DATĂ. Dar au învățat să conviețuiască unul cu altul ARMONIOS, fără cioturi și poticneli la fiecare pas, unde compatibilitatea există, iar porțiunile unde nu a existat de la început au fost umplute cu iubirea celor doi și cu un grad de toleranță izvorât din dorința de a-i ușura celuilalt existența.

Pentru că, de fapt, e la îndemâna oricui să-și facă viața mai ușoară, mai suportabilă, mai frumoasă și mai plină de bucurii, pur și simplu fiind mai atent la sine, DAR și la cei din jur, din jurul acela apropiat în primul rând, din jurul acela de zi cu zi. Acolo unde avem întotdeauna alegerea fie de a ne îngreuia viața, însă dovedind că unul A AVUT DREPTATE, NA!, fie de a ne ușura și înfrumuseța viața, cu accente nu pe ”cine a avut dreptate” și/sau ”cine, cui a zis-o”, ci pe ARMONIE, FRUMOS, IUBIRE, viață trăită cu zâmbetul pe buze, cu motive bine întemeiate pentru asta…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

De Paște

E Vinerea Mare, urmează să serbăm cu toții Învierea Domnului și cum primele îndemnuri de a scrie o carte au venit de la cei cărora le scriam de Paște sau de Crăciun, mă îmbie penelul să vă mai împărtășesc din gândurile și simțămintele mele.

lalele in gradina Botanica IasiEste o după-amiază cu soare cu dințișori, copiii au ieșit în drum cu bicicleta și rolele și mă poartă gândul pe vremea când eram eu de vârsta lor și ieșeam în drum, la bunici și așteptam să scoată mami (bunica din partea mamei) cozonacul din cuptor. Nu o lăsa niciodată inima să ne amâne bucuria gustării din cozonac până după momentul Învierii. Noi eram 4 verișori și toți așteptam cu ploaia aferentă în gură să fie gata minunea de cozonac. Era un adevărat ritual păstrat cu sfințenie în fiecare an. Se strângeau din timp ouăle de la care se folosea doar gălbenușul. Nucile din nucul de la poartă se uscau iarna în pod, apoi cam cu o lună înainte de Paște începeam să le spargem și să strângem miezul, care se punea pe foi de ziar pe sobă, să se usuce bine bine pentru a putea fi dat ușor prin mașina de râșnit nucă, apoi într-o găleată de email de 5litri se pregătea umplutura pentru cozonaci. 10 cozonaci, cam asta era porția de copt în fiecare an. 10 minuni de cozonac, crescuți frumos, rumeniți exact atâta cât era nevoie. În ziua în care se cocea, joi sau vinerea mare, mami se trezea pe la 3 dimineață și pregătea, frământa, punea în tăvi, lăsa la crescut și apoi în cuptor cu cozonacii. Iar când începeau să se coacă, se răspândea un miros de-ți venea rău de poftă. Războiul se ducea imediat ce era scos din cuptor primul cozonac, că să apuce să se răcească măcar un pic. Era greu de așteptat, așa că primul cozonac se rupea, nu se tăia. Iar acel gust, Doamne!, era atât de bun, era divin pur și simplu. Pentru mine, acel gust a rămas de neegalat până ieri.

Ieri, în Joia Mare, m-am nimerit la ai mei exact după ce terminase tata de copt. Era o aromă în casă, exact ca pe timpuri, la mami, în săptămâna mare, când ne înfruptam din cozonacii calzi. Așa că, am rugat pe Dumnezeu să mă ierte și am mâncat o felie groasă din cozonacul ce nu apucase încă să se răcească pe deplin. Doamne, acel gust divin a revenit exact așa cum îl știam și cum, inconștient poate, îl așteptam de-atunci… Atunci am simțit până în adâncul sufletului că vine Paștele! Continuă lectura

Interviu PentruEa.md cu Catrinel Zaharia

Un interviu cu intrebări surprinzător de profunde realizat de Diana Musaelean (PentruEa.md) la care Catrinel Zaharia a răspuns cu nonșalanța caracteristică.

  • „Nu poți avea succes în carieră, dacă nu-ți descoperi feminitatea și personalitatea”
  • „Ce-ar fi dacă atunci când luăm o decizie, să ne punem întrebarea, care este suferința dacă fac această alegere?”
  • „Fericirea poate fi în cafeluța care ți-o aduce soțul în pat.”
  • „Atitudinea este un geam prin care privim realitatea, noi alegem, geamul să fie murdar sau curat!”

pentrueamd_newInterviu realizat cu ocazia lansării la Chișinău a cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în cadrul conferinței WOW GEN Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”.

WOW GEN: Leadership, automotivare și „Totul pentru femei” la Chișinău

Logo genComunicat Global Entrepreneurship Network – Republica Moldova transmis de Marina Lita, Mass-media si Communication Director la GEW Moldova (http://gewmoldova.org/).

Circa 40 de antreprenoare din Republica Moldova au participat miercuri, 8 aprilie 2015, la întrunirea lunară a comunității WOW GEN: Leadership, Motivație și „Totul pentru femei” desfășurate la Biblioteca ASEM din Chișinău.

În cadrul celei de-a cincea sesiune lunară a comunității GEN WOW, consultantul pe business și autoare de cărți, Catrinel Zaharia a abordat aspecte legate de leadership, a definit diferența dintre un lider și un patron, a prezentat modalități de stabilire a echilibrului personal. În stilul ei jucăuș, dar antrenant și inspirațional, oaspetele din România a captat atenția participantelor pe tot parcursul celor trei ore ale conferinței.

Antreprenorul și trainerul Dan Zaharia, la rândul lui, a menționat importanța formării brandului personal la dezvoltarea afacerii. Stabilirea relațiilor lucrative dintre angajator și angajat și motivarea acestora a fost abordat de fondatoarea brandurilor NaneTTy și Gusto Pretzel, Natalia Bolohan.

„Noi antreprenorii avem nevoie de asemenea întruniri, care ne prezintă o perspectivă asupra direcțiilor și modului e dezvoltare a companiei. Mă gândesc serios la subiectul prioritizării sarcinilor și stabilirea unui brand personal”, a menționat Angela Baranețchi, administratoarea salonului de vestimentație autohtonă „Cosânzeana”.

„Nu sunt pentru prima dată în Republica Moldova, dar revin întotdeauna cu cea mai mare plăcere. Știu că auziți de multe ori aceasta, dar publicul de aici chiar e unic și mă întorc acasă cu idei și plină de forțe, chiar dacă am vorbit mai mult de trei ore publicului”, susține Catrinel Zaharia, care promite că va reveni degrabă.

DSCF8092Seara s-a încheiat cu lansarea cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”, scrisă de Catrinel Zaharia. Autoarea a spus că a fost scrisă într-un momentul de cotitură profesională. „Atunci când am decis că zona de confort devine sufocantă, iar activitatea în cadrul corporației nu mai aduce satisfacția, am decis să iau o pauză. Această pauză a fost un impuls de a pune pe hârtie gândurile și ideile care s-au adunat. Primul cititor a fost soțul meu, care m-a susținut în toată această perioadă și în toate deciziile”, spune autoarea.

Aceasta comunică faptul că „Totul pentru femei” este o carte care se adresează tuturor și în care fiecare își va găsi capitolul sau citatul care îl reprezintă. Evenimentul s-a încheia cu o sesiune de autografe și foto.

„Ca de obicei, atunci când o avem pe Catrinel Zaharia în calitate de trainer, atelierul de lucru este un real succes. Antreprenoarele din Republica Moldova sunt receptive și au nevoie de asemenea sesiuni. Este deja o tradiție lunară, care ne ajută să creștem încrederea, să le motivăm să continuie, prin implicarea persoanală în discuții și prezentarea unor trainer de succes”, a menționat Olesea Fortuna, președintele GEN Moldova.

Suferința asumată

1464680_10204431202492633_664479318632783098_nCe ne mai place să ne cramponăm și să ne strofocăm în a găsi răspunsul la marea întrebare a zilelor noastre: TU CE ÎȚI DOREȘTI CU ADEVĂRAT?

Și fiecare se apucă unul mai savant decât altul să-și dea cu părerea (inclusiv eu), cum că ne-am dori fericire, sublim, armonie, iubire, liniște sufletească, pace în lume, eradicarea sărăciei și tot felul de deziderate care mai de care mai înalte, mai spirituale, mai demne de urmat…

De fapt, răspunsul ne duce cam pe toți în același loc, în aceeași arie de fapt, a concretului, pentru că asta e ceea ce trăim, mâncăm, iubim și respirăm în fiecare zi. Idealizările fac bine în timpul meditațiilor și/sau în momentele de respiro. Că altfel, ne dorim cam toți aceleași lucruri, la diferite nivele și momente.

Adică ne dorim să fim sănătoși noi și familia, ne mai dorim o casă minunată, o mașină luxoasă în care să ne simțim extrem de confortabil, ne dorim să călătorim cu diferite scopuri: să vizităm, să ne odihnim, să ne distrăm, ne dorim să iubim și să fim iubiți, adică o relație sublimă cu compatibilitate 100% pe toate planurile, adică și să putem vorbi câte-n lună și stele și să facem sex grozav cu orgasme-n lanț de minim 3 ori pe săptămână, ne dorim să ne descoperim vocația și pasiunile și să facem din ele afacerea secolului (adică să muncim de plăcere, tra la la), ne dorim să fim apreciați, valorizați, mângâiați în orgoliu, și, în plus față de toate astea ne dorim să avem bani din belșug.  Banii ăștia, am înțeles deja ne asigură două lucruri esențiale, pentru că, nu-i așa, nu ne dorim bani să-i facem căpiță și să ne suim victorioși în vârful ei, ci vrem bani pentru:

  1. Un confort extraordinar pe toate planurile (adică vreau să am o casă cu 3-5 dormitoare aranjată ca în ”ideal decor”, vreau să conduc un mercedes/volvo/audi/bmw nou și nu o dacie veche (după principiul că dacă tot mai plâng câteodată, mai bine plâng în mercedes decât în autobuzul 33), vreau să călătoresc la business class pentru că mă simt groaznic de bine făcând asta, vreau să văd lumea din hoteluri confortabile unde să-mi vină să mă descalț în cameră, vreau să-mi pot trimite copiii la cele mai bune școli, vreau să-mi pot cumpăra ce haine vreau, ce mâncare îmi place, să-mi permit să plec în orice week-end am chef în orice parte a lumii, să-mi pot îmbogăți cunoștințele în ce domeniu vreau, asta însemnând accesul la o educație elitistă, care costă și tot așa, s-a înțeles cred conceptul.
  2. Să pot ajuta și direct pe alții, adică să le dau fie pește, fie undiță, dar să-i ajut pe cei mai puțin norocoși decât mine, dar și indirect, adică să trimit niște bani care să asigure fie mâncare pentru un grup defavorizat, fie să sprijine construirea unui edificiu (adică nu mă duc eu personal să pun cărămidă peste cărămidă, ci dau bani unui grup de oameni care să asigure munca efectivă), sau pur și simplu să dau niște bani în folosul comunității din care fac parte, dar fără a asigura și munca efectivă care să ducă la anumite îmbunătățiri de care să beneficieze anumiți oameni.
    Cam asta vreau și cam asta vrem toți. Nu e rocket science, ci doar bun simț. Nu e nevoie de o viață de căutări pentru asta, ci doar o simplă conștientizare…

DAR, întrebarea pe care o evităm și la care pretindem (conștient sau nu) că  nu e nevoie să răspundem este: ce ești dispus să faci pentru asta? Sau, de fapt, CARE ESTE SUFERINȚA PE CARE EȘTI DISPUS SĂ ȚI-O ASUMI? Continuă lectura

Am crezut că o să-mi fie suficient să am o carieră

Catrinel Zaharia - BankIndiferent de domeniul în care am lucrat, un aspect se tot repeta. Oamenii vorbeau cu mine, vorbeau despre viaţă, despre bucurii și necazuri, despre ei și despre alţii, dar nu neapărat despre partea de business care ne adusese faţă în faţă.

De ce? Simplu, pentru că îi ascultam, îi înţelegeam și empatizam cu ei… asta fac femeile. Toate femeile ar putea face asta dacă s-ar opri un pic din goana lor de a crea, a conduce, a rezolva, a se strădui în permanenţă să atingă un target impus de alţii sau de ele însele.

Cele mai frumoase „afaceri” (dacă le pot spune așa deși, atunci când am fost doar angajată, nu era afacerea mea, dar o simţeam ca fiind aşa) le-am făcut cu acei oameni care au văzut în mine mai mult decât un reprezentant al unei companii, au văzut omul din mine, au văzut FEMEIA din mine.

De aceea cred cu toată fiinţa mea că fiecare femeie are o datorie faţă de sine, aceea de a se cunoaște, a se accepta, a se valoriza, a alege și a trăi în armonie cu sine și cu cei din jur.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Target, business, corporate…

Catrinel ZahariaTarget, business, corporate… Cuvinte pretenţioase care, rostite de vocea gravă a unui bărbat, pot avea avea rol de zăvor în lumea celor ce strunesc banii. Susurate de glasul blând al unei femei, pot fi oricând o uvertură pentru o simfonie a afacerilor, scrisă zi de zi pe un portativ înţesat cu cifre…

  • “Adevãratul leadership se învaţã în cei şapte ani de acasã”
  •  “Provocarea cea mare este să ai o carieră, dar să-ţi faci timp să arăţi că totuşi eşti femeie”.
  • “Este extrem de important să-ţi dimensionezi corect aspiraţiile, să-ţi propui şi să-ţi clarifici locul unde vrei să ajungi, apoi să nu te abaţi de la drumul propus, în ciuda piedicilor”.
  • “Dacă aş simţi că sunt deja pe culmi, ar însemna că nu mai am unde urca şi atunci m-aş plafona”
  • “Un om de succes e un om împăcat cu sine.“
  • “Familia te iubeşte şi te susţine întotdeauna, fără să-i pese dacă eşti sau nu om de afaceri”.
  • “Gradul valorii este dat de gradul de intensitate cu care este dorit un anumit lucru, persoană, sentiment. Iubirea, în toate formele ei, este cea care mă ghidează în tot ce fac”.
  • ”E important pentru o femeie să se ştie apreciată. Ce este un diamant sau o perlă dacă nu le doreşte nimeni? Sticlă şlefuită…”

Extras dintr-un interviu realizat in 2009 de Maura Anghel in Glare – prima revista de business si lifestyle din Moldova.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Melodramele lor

Ce ne plac nouă melodramele și tragediile aproape grecești, da’ ce le mai plac și lor… Am ajuns la concluzia că dacă poate cineva să le întreacă pe femei în a induce, trăi, suferi și savura tragediile din amor, acesta nu poate fi decât un bărbat (adică mai mulți).

Cum așa? Păi, hai să ne gândim. E a nu știu câta oară când aud de povești similare, adică, nu sunt povești chiar la fel (că atunci ar fi chiar de speriat), dar sunt variațiuni pe aceeași temă.

Când, dacă o femeie își permite să se comporte și să reacționeze exact așa cum simte, riscă să fie greșit înțeleasă și fie să fie considerată o pradă ușoară, fie să-l sperie pe partener cu amploarea pasiunii recunoscute. Când, dacă o femeie își permite să fie autentică și, atunci când un bărbat îi declară cât de mult este îndrăgostit de ea și cât de mult își dorește să fie împreună, ea răspunde cu aceeași monedă, riscă să-l piardă pe bărbatul respectiv tocmai din cauză că și-a permis să fie naturală, firească și congruentă în comportamente cu trăirile ei interne.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Povestea Ariadnei – reconfigurare de traseu

1920x1080

Am început să scriu despre Ariadna în articolul ”File de poveste…reală” , dar mai sunt multe de spus despre ea și viața ei…

Povestea Ariadnei cu Albert se întâmpla la 2 ani după divorțul său. Fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate, de care nu a fost îndrăgostită nici măcar la început. Dar se căsătorise de foarte tânără, din anul 2 de facultate, pentru că, în sinea ei se temea că dacă nu se căsătorește cu Ștefan, nimeni altcineva nu o va mai cere de nevastă… Un motiv, pe cât de penibil, pe atât de dureros…

De fapt, dedesubturile acestei decizii, ca și multe altele din viața sa, în ce privește alegerea partenerului de cuplu, se bazau pe această teamă, care de fapt era o lipsă acută de stimă de sine, care, după cum avea să afle mai târziu, la sesiunile de dezvoltare personală la care a participat cu sârg, se ducea mai adânc, la lipsa încrederii în ea, la lipsa iubirii de sine și la rularea unor tipare distrugătoare, bazate pe convingerile pe care le-a captat în primii șapte ani de viață.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Cand destul e destul ?

Couple-break-upCând destul e destul?

Când spui stop? Când renunți? Când știi că ai epuizat absolut toate posibilitățile și că nimic nu se mai poate face? Cum știi că ești pe drumul cel bun sau dimpotrivă ești la furat tare de tot?

Care e barometrul care te ghidează în astfel de momente? Cum interpretezi furtuna din sufletul tău? Cum faci față neputinței care simți că îți leagă mâinile și picioarele? Cum te detașezi???? Cum aduci teoria pe care o cunoști atât de bine, în practică?

Cum spui STOP?

A câta oare e ok să te oprești? Unele cărți îți spun să-ți asculți inima și vocea interioară și vei ști… Care e aia? Care dintre ele să o ascult? După ce să mă ghidez?

Zice lumea că intuiția nu dă greș. Care e intuiția? Impulsul acela care te determină uneori la acțiuni radicale? La asumarea anumitor riscuri ? Cică dacă nu riști, nu câștigi… Dar și dacă riști, poți pierde mult, chiar tot. La care din precedente să fac apel? La alea când mi-a mers sau la alea când am luat-o în freză? Care e etalonul?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

File de poveste…reală

02337_BGCeea ce urmează sunt file nu de poveste…, ci de realitate, depănate în jurul unei cafele, aceeași cafea pe care eu o ador pur și simplu pentru că e bună, neagră, fierbinte, aromată și aduce cu ea  povești de viață extraordinare de pe tot mapamondul… Are cafeaua așa o mare calitate și anume dezleagă limbi, descrețește suflete și apropie oameni…

Așa că, m-am gândit să împărtășesc din minunile pe care le-am tot auzit, pentru că sunt prea frumoase pentru a nu fi împărtășite. Din motive lesne înțelese nu voi da nume reale. Mărturiile sunt ale unor doamne, domnițe, domnișoare…, dar și ale unor domni.

Voi începe cu mărturisirea Ariadnei, o femeie frumoasă, inteligentă, plină de căldură sufletească pe care nu a pregetat niciodată a o împărtăși cu cei din jur.

Ești un balsam pentru inima mea, o adiere blândă pe ramurile sufletului meu, o furtună cosmică ce nu distruge nimic, un ghețar ce traversează oceanele gândurilor mele, un albastru violent și un roșu strident în privirile mele alb-negru.

Așa i-a scris într-o după-amiază, în urmă cu mulți ani EL. Și, de fapt îi scrisese aceste rânduri, după ce în dimineața aceleiași zile i-a trimis un mesaj cu textul: ”cine te cunoaște, are nevoie de o secundă să fie impresionat, un minut să se îndrăgostească, o oră să te iubească și o viață să te uite”. Când a citit, EA a scăpat telefonul din mână. O impresionaseră atât de mult cuvintele lui, încât l-a întrebat dacă sunt chiar ale lui, dar intenția ei fusese să afle dacă el chiar simte lucrurile acelea.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Ghinion? Sau convingeri?

00693_HDAm crescut cu învățăminte care mai de care mai înfrânante (nu există cuvântul acesta, știu și mă atenționează și word-ul că exagerez, dar îndrăznesc, atâta vreme cât acceptăm cu toții că limba română e un organism viu, în care cuvântul locație și-a pierdut înțelesul inițial și a devenit ”loc de desfășurare”, ”amplasament”, după înțelesul împrumutat cu brutalitate de la prietenii vorbitori nativi de limbă engleză și când cu toții ”agreăm” cu sensul de a fi de acord, după același model al locației, deși eu încă mai agreez o frază scrisă corect românește, cu cuvinte alese după înțelesul lor de pe aceste meleaguri…), cu învățăminte care s-au întipărit atât de adânc în mintea și sufletul meu, încât a le scoate și a mă detașa de ele seamănă cu operația de îndepărtare a unui tatuaj… Până la urmă se dezlipește, dar aproape de fiecare dată lasă urme și cicatrici.

Am crescut cu Ionel Teodoreanu și Medelenii lui, unde toți suferă de mor din dragoste, cu Mihail Drumeș și trilogia lui de iubire suferindă rău, unde nici una din acele mari iubiri nu a avut șansa de a supraviețui, cu Rebreanu, pe care eu îl ador pur și simplu, dar la care nici una din viețile lui Toma Novac nu a fost binecuvântată de o iubire trăită, ci doar fugărită și omorâtă mai devreme sau mai târziu, dar nici una împlinită. A mai trecut prin copilăria și adolescența mea și Mihail Sebastian cu Accidentul lui, Octav Dessila cu poveștile lui de iubire taman din perioada interbelică a Iași-ului meu drag, perioadă care mă fascinează teribil, dar la care frumoasa lui moare stupid și extrem de frustrant pentru cititoarea care speră că măcar unul din autorii preferați să preamărească dragostea împărtășită de partener și trăită ”cu normă întreagă” și firesc până la urmă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

For the full English version of this chapter press here.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Despre plăcere

_1gRecunosc, sunt momente când mă enervează domnul ANONIMUS… Mă intrigă și mă provoacă în același timp. Dar, am declarat și îmi mențin dorința de a afla ce le trece prin minte și lor, domnilor din viața noastră, pe care îi iubim, adorăm, sau nu, cu care interacționăm zilnic, care ne ajută sau nu, fără de care, dealtfel nu prea ne imaginăm nici prezentul, nici viitorul. Și nu vorbesc neapărat de relații de iubire, ci de orice fel de relații, inerente vieții. Și, ne place sau nu, ei chiar gândesc și percep realitatea diferit de noi. Așa că, sigur ne ajută să știm ce se ascunde dincolo de niște ochi frumoși, de un zâmbet sincer, de un comportament pe care nu-l înțelegem… Iată ce ne povestește domnul ANONIMUS despre cum evoluează fenomenul plăcerii pentru dumnealui și, probabil, pentru mulți reprezentanți ai genului…

”Ne place , Ne face plăcere sau Nu ne mai place , Nu ne mai face plăcere – cele doua coordonate între care pendulăm în axa relației noastre .

Când spunem că nu ne mai place iubita, soția sau prietena, de fapt recunoaștem că nu ne mai atrage , plăcerea de fi împreuna dispare, se transformă funcție de caz în datorie sau obligație și se manifestă printr-o imensă plictiseală. Căpătăm, ce-i drept o puterea de anticipație extraordinară: știm cum va fi amorul de săptămâna viitoare, cunoaștem deja gustul sărutului de seară și simțim în avans fermitatea îmbrățișării de mâine dimineață.  …

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Amor sau amiciție?

el-si-ea-pe-ponton_edited”Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor”-Mihai Eminescu

Așa a spus marele Mihai Eminescu… Cine sunt eu să-l contrazic? Dar, de fapt, nu numai că nu vreau să-l contrazic, dar atât de tare sunt de acord cu ce spune…

Dacă e amor, e amor, dacă e amiciție e amiciție… Sau, din punctul meu de vedere, o amiciție se poate transforma în amor (rar, cu greutate și cu repercusiuni grave, dacă nu funcționează amorul fizic între cei doi, pentru că se pierde și amiciția de dinainte), însă amorul în amiciție…jamais…

Cum așa? Și, mai ales de ce? Adică, nu suntem civilizați, ce adică nu putem să ne comportăm ca oamenii? (nu o dată am auzit expresia asta ”să ne comportăm ca oamenii”, de parcă altfel am fi niște animale…), cum adică trebuie musai să ne scoatem ochii după ce ne-am iubit? În ce secol trăim? Ce s-a întâmplat cu bunele maniere?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade (partea a 2-a)

E E_edited

Oricât de mult am nega, tot acolo ajungem.

La frustrările inerente din relațiile noastre minunate, la frustrările care apar pe parcurs, după ce au stabilit că sunt împreună, că formează un cuplu mai mult sau mai puțin perfect, că  au pornit pe un anume drum oficial sau neoficial, dar împreună. Mai sunt și întrebările alea pe care și le pun copiii, mai ales fetele, după ce cresc oleacă și ajung să se întrebe, ce se întâmplă după ”…și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Au trăit fericiți sau nu? El a fost prințul șarmant și curtenitor și după ce și-a scuturat orezul (acela pentru belșug, de ți-l aruncă cu năduf parcă toți invitații când ieși de la starea civilă) din părul lui cârlionțat? Ea a rămas prințesa care se lasă greu, dar până la urmă consimte la a-și împărtăși dragostea? Au trăit în norișori roz pentru tot restul vieții?

Sau, în cazurile mai ”simple”, unde EL și EA, doi frumoși, au realizat că s-au îndrăgostit nebunește unul de altul și au început pur și simplu o relație, fără să se întrebe unde merg și încotro se îndreaptă, reușesc să-și ducă ușor și frumos dulcea povară a unei …relații de iubire?

Cum duc ei relația respectivă? Se acceptă unul pe altul? Își acceptă diferențele dintre ei?

Tot mai apar frustrări, întrebări fără răspuns, ritmuri diferite de percepție a modului cum ar trebui să evolueze o relație. Și iar ajungem acolo, bărbații văd într-un mod total diferit de al nostru manifestarea iubirii și acceptarea ei.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade

00515_HDAcesta nu este titlul meu. Adică nu este creația mea. Așa și-a intitulat răspunsul la provocare un domn…

Cum așa? Păi, mi-am dat seama că eu scriu din punctul meu de vedere, din experiența mea, din experiența celor cu care eu am interacționat pe parcursul celor 38 de ani ai mei, dar filtrat totul prin gândurile și sentimentele mele.

Și m-am întrebat într-o zi… Oare cum se vede din cealaltă parte a ”baricadei”, adică ce simte, cum privește lucrurile acestea ce țin de suflet și de implicațiile unei relații dintre doi oameni, el și ea, un bărbat. Cum privesc ei implicarea într-o relație, cum acceptă sau cum resping iubirea, ce-i ghidează în a lua o decizie relațională… Evident că sunt enorm de multe întrebări la care așteptăm răspunsuri, dar …toate la timpul lor.

Așa că, luându-mă după îndemnul ”cere și ți se va da”, am rugat pe un domn cu oarece experiență de viață să mă ajute în demersul meu, acela de scotocire, prin mintea unui bărbat, după părerea lui sinceră asupra…iubirii…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.