Arhive etichetă: emotie

Scrisoare pentru tații de fete

Azi serbăm femeia în toate ipostazele ei… Mamele sunt principalele protagoniste ale sărbătorii de azi, dar le serbăm și pe iubitele, soțiile, prietenele, colegele din viața noastră, aș spune eu, serbăm feminitatea în toată splendoarea sa.

Și e minunat! Chiar dacă prin comercializarea sărbătorii, aceasta și-a mai pierdut din profunzime în detrimentul goanei după flori, cadouri, ”atenții”, totuși clasicul ”o primăvară frumoasă” urat astăzi aproape în unanimitate își atinge corzile sufletești menite. Iar noi ne bucurăm că suntem în centrul atenției, chiar și pentru o zi, deși sunt multe cazurile când femeia este sărbătorită de soț, iubit, familie, în fiecare zi, nu neapărat cu flori și cadouri, ci cu iubire, cu afecțiune, cu zâmbete, cu o atmosferă calmă, liniștită sau veselă, dar oricum, lipsită de tensiuni inutile, cu un mic dejun gătit de el sau de copii, cu o cafeluță adusă exact atunci când avea nevoie, cu detalii care se știe că-i fac ei plăcere și mai ales cu mult și constant respect!

Dar ce uităm uneori  este că mamele, femeile adulte de azi sau încă în creștere sunt și fiice, iar ceea ce sunt ele se datorează în parte foarte mare sau este din cauza celui ce le este sau le-a fost tată. Acest bărbat are una dintre cele mai grele și mai frumoase misiuni de pe pământ și anume aceea de a fi primul și cel mai important bărbat din viața fiicei sale. Așa că, pe lângă milioanele de beneficii de care se bucură vine și grămada de responsabilități. Indiferent de vârsta la care devine tată de fete, acesta ar fi bine să realizeze că are o datorie imensă față de boțul de viață cu care l-a binecuvântat Dumnezeu și că stă în puterea lui, a cuvintelor și faptelor lui să fie pentru fiica sa acel model de care are nevoie.

Și, de fapt, nevoia pe care o are de împlinit pentru fiica sa este mult mai vastă și mai profundă. Fiecare fată este confirmată ca femeie de tatăl său. Toată încrederea sa în sine din viitor, toată încrederea în viață, în speranță, da știu ce am zis, încrederea în speranță, puterea transformată în firescul de a spera, capacitatea de a se iubi și a se accepta pe sine, respectul față de sine și valorizarea propriei persoane sunt covârșitor influențate de către el, tatăl…

Și aici e aici… Ce faci tu, ca tată, ce alegi? Să îi dai fiicei tale aripile pe care nimeni și nimic nu le va putea frânge, să îi dai convingerea că este minunată EXACT  așa cum este, fără să fie nevoie de nici o ajustare sau retuș, că îi sunt deschise porțile viitorului indiferent de calea pe care o va alege, că MERITĂ să fie iubită, acceptată și valorizată  doar pentru ceea ce ESTE, că POATE nu neapărat orice, ci ceea ce își propune realist, că fericirea îi este menită…

Sau îți asumi consecințele unui comportament și a unor cuvinte rostite cu mult prea multă ușurință, care nu doar că îi frâng aripile, nu doar îi taie avântul și elanul, nu doar o fac să sufere în tăcere pe moment, dar mai ales o afectează în întreaga sa existență ca femeie, o fac să nu creadă că poate fi iubită și acceptată pentru ceea ce este, ci că are nevoie în permanență de retușuri, adausuri, artificii pentru a plăcea, o fac să creadă până în adâncul ființei sale că NU MERITĂ…orice, bărbatul dorit, cariera visată, familia imaginată, aprecierea necondiționată… Pentru această femeie totul devine greu în viață…

Unele din aceste femei, minunate dealtfel, doar că ele nu știu asta,  se trezesc la un moment dat și încep să lucreze intens cu ele însele, apelând în disperare la psihologi, energo terapeuți, terapii clasice și alternative, cititul a n cărți de dezvoltare personală, spiritualitate… Și rezultatele se văd, aproape întotdeauna, dar drumul spre lumină este extrem de greu și anevoios, efortul depus este uneori neproporțional cu beneficiul rezultatului, pentru că sunt pur și simplu prea obosite ca să se mai bucure de rezultate… Dar, oricum, rezultatele se văd și, cel mai important, crește considerabil calitatea vieții sale.

Însă nu mă pot abține să nu mă întreb, nu ar fi fost mai simplu ca acel tată să fi spus BRAVO!, TE IUBESC!, APRECIEZ!, SUNT MÂNDRU DE TINE!, EȘTI MINUNATĂ!, EȘTI PRINȚESA MEA!, MĂ BUCUR CĂ AI REALIZAT ASTA!, FELICITĂRI!, ”Nu contează că ai pierdut, important e că ai încercat!”, ”Ai cei mai frumoși ochi!”, ”Îmi place tot ce ești tu!”, să fi petrecut timp de calitate cu fetița lui, să fi conștientizat importanța și rolul său în viața fiicei sale și să fi acționat în consecință?

Și să nu fi ales în loc, acele cuvinte care au rănit atât de adânc, încât rănile provocate sunt aproape de nevindecat, iar repercusiunile asupra vieții fiicei sunt aproape imposibil de gestionat . Cuvinte și fapte care distrug părți întregi din suflețelele acelea pure rămân întipărite în cotloane dintre cele mai ascunse ale minții și sufletului, însă, din păcate efectele lor se simt peste ani și ani… ”Tu nu știi!”-urile, jignirile, ironiile, lipsa aprecierii, nemulțumirea cronică, atacul fizic sau verbal, manipularea, zdruncinarea idealurilor proprii, presiunea psihică pentru a face nu știu ce, lipsa afecțiunii, sau pur și simplu lipsa parțială sau cu desăvârșire din viața fiicei, fac ca viitoarea femeie să aibă de urmat un drum mult mai greu și mai anevoios spre confirmarea sa interioară, spre ușurința cu care abordează diferite aspecte ale vieții, spre a iubi și a fi iubită, spre a se valoriza și accepta în toată splendoarea imperfecțiunii proprii…

Așa că dragi tătici vă rog din suflet aveți grijă de prințesele voastre! Ele sunt reginele de mâine!

 

Doar în MARTIE, pachetul de 2 carti costa 50 lei inclusiv costurile cu livrarea prin curier. Pentru comenzi intra aici.

Father and Daughter Flying Kite in Dunes – Image by © moodboard/Corbis

Anunțuri

În ochii polițistului

12325418_525497760964514_1453086211_n (1)Ieri am aflat și eu de existența lui Marian Godină, polițistul neprihănit și scriitor. Am auzit la radio, după ce-mi dusesem copiii la școală un interviu cu el, m-a făcut curioasă și, ca orice om normal, l-am căutat fuguța pe facebook. Am văzut și că a scris o carte, pe care deja mi-am comandat-o, pentru că am râs cu lacrimi când am citit câteva fragmente din ea.

Ce mai, chiar ți-e drag să vezi că sunt și astfel de oameni.

Și, fără să vreau aproape, m-a purtat gândul la perioada mea de ”haiducie”, când făceam multe drumuri prin țară, ducându-mă la diferite ședințe regionale și naționale. Ca orice șofer, am avut destule experiențe cu reprezentanții poliției, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Am luat amenzi, am luat puncte de penalizare, am mai și scăpat de destul de multe ori, m-am enervat uneori, alteori am plecat cu zâmbetul pe buze, la un moment dat am stat câteva luni fără permis, per total am interacționat…

Însă, în topul experiențelor cu reprezentanții Poliției este o întâmplare ce nu o să-mi iasă ușor din memorie.

Era o zi de vară, după-amiaza spre seara, când avusesem multe și grele de rezolvat la birou, cine a lucrat vreodată în sistemul bancar știe despre ce fel de zile vorbesc. Sunt acele zile când ești atât de obosit, psihic, fizic, intelectual, încât nu vrei decât să ajungi la un pat, deși știi că doar orele acelea de somn ce vor urma nu-ți vor alunga oboseala, pentru că e atât de profundă și înrădăcinată în tine, încât ai avea nevoie de cel puțin o săptămână de somn neîntrerupt, ca să-ți poți reveni cât de cât. Asta pentru că stresul acumulat nu e doar din acea zi, ci din multe de dinainte și mai și știi că mâine va fi tot cam la fel și asta te duce așa ușor spre o stare care frizează disperarea…

Cert e că în acea stare, m-am urcat la volan și mă îndreptam spre un supermarket ca să iau și ceva de mâncare pentru acea seară. Era târziu, dar încă soare (cred că era prin iulie) și ca să-mi mai domolesc tumultul gândurilor am pus un cd cu muzică absolut liniștitoare, niște melodii de suflet. Aveam ochelarii de soare pe nas și conduceam, acum aș spune zen, dar atunci numai zen nu eram, dar îmi doream. Și pe undele melodioase care inundau mașina, am făcut nonșalant la stânga pe o stradă pe care eu știam că se poate intra, însă de câteva zile era interzis. În plus, era o linie continuă peste care trecusem ca să fac acea stângă.

Și după nici 50 de metri iese un domn polițist și-mi face obișnuitul semn, de trageți pe dreapta. Ascultătoare și profund resemnată m-am conformat, am tras pe dreapta, am deschis geamul fără să opresc muzica, am așteptat să ajungă lângă mașină, am ridicat capul spre el, mi-am săltat ochelarii spre creștet și…l-am văzut pe cel care mă oprise. Eram atât de sleită că nu am avut puterea decât să-mi proptesc efectiv privirea în ochii lui. Dragii mei, mă oprise Aidan Quinn când era tânăr. Avea bărbatul acela niște ochi verzi-albaștri în care te înecai pur și simplu. (Cine mă cunoaște știe că am o slăbiciune pentru ochii de culoarea asta. Din fericire e una din primele culori pe care le văd în fiecare dimineață, imediat ce soțul meu drag deschide ochii și-mi spune încet bună dimineața…) Dar atunci, în acel moment eram doar recunoscătoare că măcar e frumos domnul ce mă va amenda.

Însă, exact în acea fracțiune am înțeles ce voiau să spună toți scriitorii care descriu cum poate electriza privirea unei femei. Da, am zis bine. Eu eram prea amorțită de oboseală ca să mai reacționez în vreun fel, însă în momentul în care eu mi-am odihnit privirea în ochii lui, el, Aidan Quinn a tresărit puternic. Acum pun pauză, ca-n filme, ca să explic ceva. Vă dau cuvântul meu că nu era absolut nici urmă de flirt în acel schimb de priviri, nici urmă de șăgălnicie, nici urmă de insinuări ale clasicei atracții male-female. Nu știu ce era, dar era profund și frumos. Eu nu am zis nimic, el s-a prezentat și mi-a cerut actele. I le-am întins, le-a luat și m-a întrebat câte puncte adunasem până atunci, pentru că ce făcusem implica încă vreo câteva. Habar n-aveam și am recunoscut asta fără tăgadă. N-a mai zis nimic, a luat actele și a plecat la mașina lui, de peste drum. A stat destul de mult, scriind ceva acolo. Eu credeam că e procesul verbal, dar pur și simplu nu mă afecta deloc acest lucru.

Într-un final termină, iese din mașină cu actele mele și încă niște hârtii și vine spre mine. Când era pe la mijlocul străzii, eu m-am întors spre el și l-am privit din nou. Iar el a avut aceeași reacție ca prima dată. A tresărit, dar vizibil. A ajuns lângă mașina mea, mi-a întins doar actele mele și a zis atât: M-am înduioșat! Aveți grijă cum conduceți!

Am plecat plutind, cu un zâmbet larg și cu o stare cu totul nouă. După câteva minute mi-am dat seama că nici măcar nu-i mulțumisem…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Despre lene

10408121_791545764265428_8461272654917831605_n

Am început un articol despre sărut, dar nu l-am mai putut continua… Starea mea roz de dimineață s-a cam umbrit după ce doi dintre oamenii cei mai importanți pentru mine de pe acest pământ tocmai au semnat actele de divorț după o căsnicie de peste 40 de ani…

De aceea, I don’t quite feel that love is in the air…, așa că articolul despre sărut a coborât nițel în sertar urmând să iasă de acolo după vreo câteva zile când furtuna și bulversarea din inima și sufletul meu se vor fi domolit și voi putea din nou vorbi despre puterea și impactul unui sărut de calitate, adică de fapt nu sunt săruturi de calitate bună sau proastă, ci sunt săruturi sau nu.

Oricum, revenind, dat fiind sursa profundă de inspirație de care tocmai am amintit, o să scriu azi despre LENE!

Lenea e cea care ne face să spunem savant: ”ei bine, asta e ceea ce cred eu și simt eu și nimeni și nimic nu-mi va schimba punctul meu de vedere”, pentru că na, vorba aia, eu sunt cea cu principii solide și cu credințele mele, pe care nici uraganul Katrina nu mi le poate zdruncina. Așa că eu nu zic TE IUBESC!, nu zic pentru că așa am apucat eu și nici mama n-a zis și nici maică-sa nu i-a zis soțului său, deși l-a iubit ca o nebună, l-a iubit mai mult decât pe copii, probabil mai mult decât pe sine, pentru că după moartea lui singura sa preocupare a fost să se distrugă încet și sigur până ce l-a urmat liniștită și fericită în groapă. Așa că nici eu nu zic TE IUBESC! Pentru că e evident și tre’ să se prindă el singur că-i așa… Ei bine, nu, nu-i așa!!

Iubirea, am mai zis-o, că am auzit și eu de la domnul Stephen Covey, e un verb, adică nu e suficient să o zici, să o aclami în gura mare pe străzi, ci, ca să fie percepută și simțită de celălalt e nevoie să fie și arătată, demonstrată! Da, e bine și important să fie ȘI dovedită, dar nu doar dovedită, ci și SPUSĂ, DECLARATĂ, fucking VERBALIZATĂ!! Că, de aia noi suntem oameni cu gură cu tot, cu glas cu tot, cu cuvinte cu tot, ca să le și spunem, nu doar să presupunem că celălalt e telepatic și ne ghicește gândurile… Sau, mai e un aspect pe care unii dintre noi îl numesc cu emfază demnitate, dar de fapt e un orgoliu prostesc care macină și distruge. Adică, vezi dragă Doamne, că eu nu zic pe gură chestiile astea care l-ar face să și-o ia în cap, cum că-l iubesc, că-l ador, că iubesc la nebunie diminețile când mă trezesc lângă el, că ador să-i simt mâna pe mine când adorm, că sunt extrem de fericită că sunt la un braț distanță de el și fizic și sufletește!!

Așa că nu zic!! Că mai și citesc niște aberații de cărți, care mă învață cum să-l țin la foc mic pe termen lung, să-l țin într-un fel de priză în care să alerge în permanență după mine să gâfâie și să simtă ce greu este să mă cucerească și să mă mențină în viața lui… Ei bine, se pare că stratagema asta nu funcționează DELOC pe termen lung. Pentru că orice om obosește la un moment dat s-o facă pe Hercule în relația sa și să demonstreze în permanență…ceva…habar n-am ce, dar care să-l facă pe el și/sau s-o facă pe ea să mai stea oleacă în relația/căsnicia respectivă. Din păcate, atunci când intervine oboseala aia cumplită, în care predai armele și spui ”gata, nu mai pot”, dacă se ajunge aici, de cele mai multe ori este deja prea târziu, iar relația de iubire e dusă demult și e foarte greu de înviat…

Da, deși nu pare, asta e LENE, lenea de a nu ieși dintr-un tipar, deși văd că e nociv și că nu-mi face bine și că mă afectează pe mine și pe cei dragi mie masiv… Lenea de a nu sparge o credință veche adânc înrădăcinată în mine, lenea de a nu face o schimbare benefică în mine, lenea de a nu accepta noul în viața mea…

Sunt multe tipuri de lene care ne afectează… Continuă lectura

De Paște

E Vinerea Mare, urmează să serbăm cu toții Învierea Domnului și cum primele îndemnuri de a scrie o carte au venit de la cei cărora le scriam de Paște sau de Crăciun, mă îmbie penelul să vă mai împărtășesc din gândurile și simțămintele mele.

lalele in gradina Botanica IasiEste o după-amiază cu soare cu dințișori, copiii au ieșit în drum cu bicicleta și rolele și mă poartă gândul pe vremea când eram eu de vârsta lor și ieșeam în drum, la bunici și așteptam să scoată mami (bunica din partea mamei) cozonacul din cuptor. Nu o lăsa niciodată inima să ne amâne bucuria gustării din cozonac până după momentul Învierii. Noi eram 4 verișori și toți așteptam cu ploaia aferentă în gură să fie gata minunea de cozonac. Era un adevărat ritual păstrat cu sfințenie în fiecare an. Se strângeau din timp ouăle de la care se folosea doar gălbenușul. Nucile din nucul de la poartă se uscau iarna în pod, apoi cam cu o lună înainte de Paște începeam să le spargem și să strângem miezul, care se punea pe foi de ziar pe sobă, să se usuce bine bine pentru a putea fi dat ușor prin mașina de râșnit nucă, apoi într-o găleată de email de 5litri se pregătea umplutura pentru cozonaci. 10 cozonaci, cam asta era porția de copt în fiecare an. 10 minuni de cozonac, crescuți frumos, rumeniți exact atâta cât era nevoie. În ziua în care se cocea, joi sau vinerea mare, mami se trezea pe la 3 dimineață și pregătea, frământa, punea în tăvi, lăsa la crescut și apoi în cuptor cu cozonacii. Iar când începeau să se coacă, se răspândea un miros de-ți venea rău de poftă. Războiul se ducea imediat ce era scos din cuptor primul cozonac, că să apuce să se răcească măcar un pic. Era greu de așteptat, așa că primul cozonac se rupea, nu se tăia. Iar acel gust, Doamne!, era atât de bun, era divin pur și simplu. Pentru mine, acel gust a rămas de neegalat până ieri.

Ieri, în Joia Mare, m-am nimerit la ai mei exact după ce terminase tata de copt. Era o aromă în casă, exact ca pe timpuri, la mami, în săptămâna mare, când ne înfruptam din cozonacii calzi. Așa că, am rugat pe Dumnezeu să mă ierte și am mâncat o felie groasă din cozonacul ce nu apucase încă să se răcească pe deplin. Doamne, acel gust divin a revenit exact așa cum îl știam și cum, inconștient poate, îl așteptam de-atunci… Atunci am simțit până în adâncul sufletului că vine Paștele! Continuă lectura

Interviu PentruEa.md cu Catrinel Zaharia

Un interviu cu intrebări surprinzător de profunde realizat de Diana Musaelean (PentruEa.md) la care Catrinel Zaharia a răspuns cu nonșalanța caracteristică.

  • „Nu poți avea succes în carieră, dacă nu-ți descoperi feminitatea și personalitatea”
  • „Ce-ar fi dacă atunci când luăm o decizie, să ne punem întrebarea, care este suferința dacă fac această alegere?”
  • „Fericirea poate fi în cafeluța care ți-o aduce soțul în pat.”
  • „Atitudinea este un geam prin care privim realitatea, noi alegem, geamul să fie murdar sau curat!”

pentrueamd_newInterviu realizat cu ocazia lansării la Chișinău a cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în cadrul conferinței WOW GEN Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”.

Promoție carte in farmaciile Ropharma – “Trăiește, iubește, citește!”

promotie Ropharma martie 2015In primăvara lui 2015, în farmaciile Ropharma selectate, se va desfașura campania “Trăiește, iubește, citește!”. Mecanismul campaniei: la 3 cutii de Pagosten sau la 2 spume Lady Health achiziționate, clienții primesc cadou cartea “Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” scrisă de Catrinel Zaharia.

Ca urmare a parteneriatului cu Ropharma, veți putea găsi cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în farmaciile Ropharma reprezentative din județele: Bacău ( 20 farmacii ), Botoșani ( 2 farmacii ) , Brașov ( 2 farmacii ) , Harghita ( 10 farmacii ), Iași ( 29 farmacii, inclusiv în Palas Mall), Mureș ( 22 farmacii ), Neamț ( 15 farmacii ), Prahova ( 1 farmacii ), Sibiu ( 2 farmacii ), Suceava ( 2 farmacii ), Vaslui ( 7 farmacii ) și Vrancea ( 3 farmacii ).  Lista completa celor 115 farmacii Ropharma o gasiti aici .

Pentru o Doamnă in adevăratul sens al cuvântului…

coperta carte catrinel zahariaCartea aceasta aș vrea să o dedic în special unui om cu totul și cu totul aparte, unei minuni de femeie care m-a învățat că eleganța, bunul simț, frumusețea, aristocrația, clasa și STILUL nu înseamnă să ascund ceea ce sunt, ce simt și ce vreau sub o mască a perfecțiunii, ci înseamnă în primul rând asumarea deplină a ceea ce sunt, chiar dacă asta înseamnă că nu toată lumea mă va plăcea și că vor exista în jurul meu oameni care mă vor adora, dar și oameni care mă vor urî; că voi avea momente când mă voi simți extrem de apreciată și de iubită, dar și altele când voi avea senzația că sunt neînțeleasă, dar per total voi trăi autentic, în concordanță totală cu mine și că nu mă voi trăda pe mine însămi nicicum. Iar recompensa acestui mod de viață este fantastică.

Aceasta este nașa mea, mama mea spirituală, SOFIA MIRON, o DOAMNĂ în adevăratul sens al cuvântului, nașa mea dragă și scumpă, la care, din păcate, nu mă mai pot duce să-i mulțumesc pentru tot ce a făcut și tot ce înseamnă pentru mine, pentru că nu mai este printre noi fizic, dar este și va rămâne în permanență în inima și sufletul meu și al familiei mele.

Target, business, corporate…

Catrinel ZahariaTarget, business, corporate… Cuvinte pretenţioase care, rostite de vocea gravă a unui bărbat, pot avea avea rol de zăvor în lumea celor ce strunesc banii. Susurate de glasul blând al unei femei, pot fi oricând o uvertură pentru o simfonie a afacerilor, scrisă zi de zi pe un portativ înţesat cu cifre…

  • “Adevãratul leadership se învaţã în cei şapte ani de acasã”
  •  “Provocarea cea mare este să ai o carieră, dar să-ţi faci timp să arăţi că totuşi eşti femeie”.
  • “Este extrem de important să-ţi dimensionezi corect aspiraţiile, să-ţi propui şi să-ţi clarifici locul unde vrei să ajungi, apoi să nu te abaţi de la drumul propus, în ciuda piedicilor”.
  • “Dacă aş simţi că sunt deja pe culmi, ar însemna că nu mai am unde urca şi atunci m-aş plafona”
  • “Un om de succes e un om împăcat cu sine.“
  • “Familia te iubeşte şi te susţine întotdeauna, fără să-i pese dacă eşti sau nu om de afaceri”.
  • “Gradul valorii este dat de gradul de intensitate cu care este dorit un anumit lucru, persoană, sentiment. Iubirea, în toate formele ei, este cea care mă ghidează în tot ce fac”.
  • ”E important pentru o femeie să se ştie apreciată. Ce este un diamant sau o perlă dacă nu le doreşte nimeni? Sticlă şlefuită…”

Extras dintr-un interviu realizat in 2009 de Maura Anghel in Glare – prima revista de business si lifestyle din Moldova.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Să fiți iubiți !

winter walk

În fiecare din anii trecuți, îmi încheiam urările de sărbători astfel: ”și nu uitați să dăruiți”. Și în continuare cred și simt că bucuria de a dărui întrece bucuria de a primi. Însă, anul acesta mă simt nevoită să vin cu un amendament la urarea mea. De fapt, sunt două amendamente. Și, cred că urarea mea va fi alta, în final…

Primul amendament e să dăruiți ce și cât și cui vreți, atâta vreme cât nu uitați de o persoană, pe care poate ați neglijat-o tot anul sau, pe care ați lăsat-o întotdeauna la urmă, sau pentru care nu ați mai avut timp, energie, disponibilitate, sperând, poate, în adâncul vostru că o va vedea altcineva și că poate va avea grijă de ea… Nu, în realitate nu se întâmplă așa. Dacă suntem tot timpul preocupați de alții și sperăm că cineva din exterior va vedea persoana de care vorbeam anterior și că va avea grijă de ea, în locul nostru, ne înșelăm amarnic. Nu numai că nu va fi văzută de alții, dar va fi chiar puțin blamată că poate nu a oferit suficient celorlalți, că poate a uitat ceva sau pe cineva, sau din alte motive. Chiar cred că e trist când uităm de acea persoană care stă pitită într-un colț și așteaptă cu sufletul la gură un semn de afecțiune, grijă și considerație din partea noastră. Da, e evident la cine mă refer: la SINE! Ca să poți dărui, matematica spune că e bine să ai de unde, altfel dă cu minus… Așa, că, dacă vrei să dăruiești, începe cu tine!

Al doilea amendament se referă la acea dăruire în stânga și dreapta, aproape fără discernământ. Așa că, îndemnul meu este să dăruiești, NU DE DRAGUL DE A DĂRUI, ci DE DRAGUL CUI DĂRUIEȘTI! Părerea mea este că e minunat să dăruiești persoanelor care, o dată au nevoie de ce le dăruiești, apoi știu să primească și să aprecieze ce le dai, și mai ales se află pe lungimi de undă similare cu tine. Unii au tradus asta în ”a dărui cu empatie”, eu i-aș spune să dăruiești din inimă, către inimă. Adică să dai fără să te secătuiești.

Ceea ce ne duce la un alt concept, tare dezbătut, mai ales acum în perioada sărbătorilor, și anume IUBIREA NECONDIȚIONATĂ. Continuă lectura

Melodramele lor

Ce ne plac nouă melodramele și tragediile aproape grecești, da’ ce le mai plac și lor… Am ajuns la concluzia că dacă poate cineva să le întreacă pe femei în a induce, trăi, suferi și savura tragediile din amor, acesta nu poate fi decât un bărbat (adică mai mulți).

Cum așa? Păi, hai să ne gândim. E a nu știu câta oară când aud de povești similare, adică, nu sunt povești chiar la fel (că atunci ar fi chiar de speriat), dar sunt variațiuni pe aceeași temă.

Când, dacă o femeie își permite să se comporte și să reacționeze exact așa cum simte, riscă să fie greșit înțeleasă și fie să fie considerată o pradă ușoară, fie să-l sperie pe partener cu amploarea pasiunii recunoscute. Când, dacă o femeie își permite să fie autentică și, atunci când un bărbat îi declară cât de mult este îndrăgostit de ea și cât de mult își dorește să fie împreună, ea răspunde cu aceeași monedă, riscă să-l piardă pe bărbatul respectiv tocmai din cauză că și-a permis să fie naturală, firească și congruentă în comportamente cu trăirile ei interne.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Povestea Ariadnei – reconfigurare de traseu

1920x1080

Am început să scriu despre Ariadna în articolul ”File de poveste…reală” , dar mai sunt multe de spus despre ea și viața ei…

Povestea Ariadnei cu Albert se întâmpla la 2 ani după divorțul său. Fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate, de care nu a fost îndrăgostită nici măcar la început. Dar se căsătorise de foarte tânără, din anul 2 de facultate, pentru că, în sinea ei se temea că dacă nu se căsătorește cu Ștefan, nimeni altcineva nu o va mai cere de nevastă… Un motiv, pe cât de penibil, pe atât de dureros…

De fapt, dedesubturile acestei decizii, ca și multe altele din viața sa, în ce privește alegerea partenerului de cuplu, se bazau pe această teamă, care de fapt era o lipsă acută de stimă de sine, care, după cum avea să afle mai târziu, la sesiunile de dezvoltare personală la care a participat cu sârg, se ducea mai adânc, la lipsa încrederii în ea, la lipsa iubirii de sine și la rularea unor tipare distrugătoare, bazate pe convingerile pe care le-a captat în primii șapte ani de viață.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

File de poveste…reală

02337_BGCeea ce urmează sunt file nu de poveste…, ci de realitate, depănate în jurul unei cafele, aceeași cafea pe care eu o ador pur și simplu pentru că e bună, neagră, fierbinte, aromată și aduce cu ea  povești de viață extraordinare de pe tot mapamondul… Are cafeaua așa o mare calitate și anume dezleagă limbi, descrețește suflete și apropie oameni…

Așa că, m-am gândit să împărtășesc din minunile pe care le-am tot auzit, pentru că sunt prea frumoase pentru a nu fi împărtășite. Din motive lesne înțelese nu voi da nume reale. Mărturiile sunt ale unor doamne, domnițe, domnișoare…, dar și ale unor domni.

Voi începe cu mărturisirea Ariadnei, o femeie frumoasă, inteligentă, plină de căldură sufletească pe care nu a pregetat niciodată a o împărtăși cu cei din jur.

Ești un balsam pentru inima mea, o adiere blândă pe ramurile sufletului meu, o furtună cosmică ce nu distruge nimic, un ghețar ce traversează oceanele gândurilor mele, un albastru violent și un roșu strident în privirile mele alb-negru.

Așa i-a scris într-o după-amiază, în urmă cu mulți ani EL. Și, de fapt îi scrisese aceste rânduri, după ce în dimineața aceleiași zile i-a trimis un mesaj cu textul: ”cine te cunoaște, are nevoie de o secundă să fie impresionat, un minut să se îndrăgostească, o oră să te iubească și o viață să te uite”. Când a citit, EA a scăpat telefonul din mână. O impresionaseră atât de mult cuvintele lui, încât l-a întrebat dacă sunt chiar ale lui, dar intenția ei fusese să afle dacă el chiar simte lucrurile acelea.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Ghinion? Sau convingeri?

00693_HDAm crescut cu învățăminte care mai de care mai înfrânante (nu există cuvântul acesta, știu și mă atenționează și word-ul că exagerez, dar îndrăznesc, atâta vreme cât acceptăm cu toții că limba română e un organism viu, în care cuvântul locație și-a pierdut înțelesul inițial și a devenit ”loc de desfășurare”, ”amplasament”, după înțelesul împrumutat cu brutalitate de la prietenii vorbitori nativi de limbă engleză și când cu toții ”agreăm” cu sensul de a fi de acord, după același model al locației, deși eu încă mai agreez o frază scrisă corect românește, cu cuvinte alese după înțelesul lor de pe aceste meleaguri…), cu învățăminte care s-au întipărit atât de adânc în mintea și sufletul meu, încât a le scoate și a mă detașa de ele seamănă cu operația de îndepărtare a unui tatuaj… Până la urmă se dezlipește, dar aproape de fiecare dată lasă urme și cicatrici.

Am crescut cu Ionel Teodoreanu și Medelenii lui, unde toți suferă de mor din dragoste, cu Mihail Drumeș și trilogia lui de iubire suferindă rău, unde nici una din acele mari iubiri nu a avut șansa de a supraviețui, cu Rebreanu, pe care eu îl ador pur și simplu, dar la care nici una din viețile lui Toma Novac nu a fost binecuvântată de o iubire trăită, ci doar fugărită și omorâtă mai devreme sau mai târziu, dar nici una împlinită. A mai trecut prin copilăria și adolescența mea și Mihail Sebastian cu Accidentul lui, Octav Dessila cu poveștile lui de iubire taman din perioada interbelică a Iași-ului meu drag, perioadă care mă fascinează teribil, dar la care frumoasa lui moare stupid și extrem de frustrant pentru cititoarea care speră că măcar unul din autorii preferați să preamărească dragostea împărtășită de partener și trăită ”cu normă întreagă” și firesc până la urmă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

For the full English version of this chapter press here.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Despre plăcere

_1gRecunosc, sunt momente când mă enervează domnul ANONIMUS… Mă intrigă și mă provoacă în același timp. Dar, am declarat și îmi mențin dorința de a afla ce le trece prin minte și lor, domnilor din viața noastră, pe care îi iubim, adorăm, sau nu, cu care interacționăm zilnic, care ne ajută sau nu, fără de care, dealtfel nu prea ne imaginăm nici prezentul, nici viitorul. Și nu vorbesc neapărat de relații de iubire, ci de orice fel de relații, inerente vieții. Și, ne place sau nu, ei chiar gândesc și percep realitatea diferit de noi. Așa că, sigur ne ajută să știm ce se ascunde dincolo de niște ochi frumoși, de un zâmbet sincer, de un comportament pe care nu-l înțelegem… Iată ce ne povestește domnul ANONIMUS despre cum evoluează fenomenul plăcerii pentru dumnealui și, probabil, pentru mulți reprezentanți ai genului…

”Ne place , Ne face plăcere sau Nu ne mai place , Nu ne mai face plăcere – cele doua coordonate între care pendulăm în axa relației noastre .

Când spunem că nu ne mai place iubita, soția sau prietena, de fapt recunoaștem că nu ne mai atrage , plăcerea de fi împreuna dispare, se transformă funcție de caz în datorie sau obligație și se manifestă printr-o imensă plictiseală. Căpătăm, ce-i drept o puterea de anticipație extraordinară: știm cum va fi amorul de săptămâna viitoare, cunoaștem deja gustul sărutului de seară și simțim în avans fermitatea îmbrățișării de mâine dimineață.  …

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Amor sau amiciție?

el-si-ea-pe-ponton_edited”Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor”-Mihai Eminescu

Așa a spus marele Mihai Eminescu… Cine sunt eu să-l contrazic? Dar, de fapt, nu numai că nu vreau să-l contrazic, dar atât de tare sunt de acord cu ce spune…

Dacă e amor, e amor, dacă e amiciție e amiciție… Sau, din punctul meu de vedere, o amiciție se poate transforma în amor (rar, cu greutate și cu repercusiuni grave, dacă nu funcționează amorul fizic între cei doi, pentru că se pierde și amiciția de dinainte), însă amorul în amiciție…jamais…

Cum așa? Și, mai ales de ce? Adică, nu suntem civilizați, ce adică nu putem să ne comportăm ca oamenii? (nu o dată am auzit expresia asta ”să ne comportăm ca oamenii”, de parcă altfel am fi niște animale…), cum adică trebuie musai să ne scoatem ochii după ce ne-am iubit? În ce secol trăim? Ce s-a întâmplat cu bunele maniere?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade (partea a 2-a)

E E_edited

Oricât de mult am nega, tot acolo ajungem.

La frustrările inerente din relațiile noastre minunate, la frustrările care apar pe parcurs, după ce au stabilit că sunt împreună, că formează un cuplu mai mult sau mai puțin perfect, că  au pornit pe un anume drum oficial sau neoficial, dar împreună. Mai sunt și întrebările alea pe care și le pun copiii, mai ales fetele, după ce cresc oleacă și ajung să se întrebe, ce se întâmplă după ”…și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Au trăit fericiți sau nu? El a fost prințul șarmant și curtenitor și după ce și-a scuturat orezul (acela pentru belșug, de ți-l aruncă cu năduf parcă toți invitații când ieși de la starea civilă) din părul lui cârlionțat? Ea a rămas prințesa care se lasă greu, dar până la urmă consimte la a-și împărtăși dragostea? Au trăit în norișori roz pentru tot restul vieții?

Sau, în cazurile mai ”simple”, unde EL și EA, doi frumoși, au realizat că s-au îndrăgostit nebunește unul de altul și au început pur și simplu o relație, fără să se întrebe unde merg și încotro se îndreaptă, reușesc să-și ducă ușor și frumos dulcea povară a unei …relații de iubire?

Cum duc ei relația respectivă? Se acceptă unul pe altul? Își acceptă diferențele dintre ei?

Tot mai apar frustrări, întrebări fără răspuns, ritmuri diferite de percepție a modului cum ar trebui să evolueze o relație. Și iar ajungem acolo, bărbații văd într-un mod total diferit de al nostru manifestarea iubirii și acceptarea ei.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Iubirea dincolo de baricade

00515_HDAcesta nu este titlul meu. Adică nu este creația mea. Așa și-a intitulat răspunsul la provocare un domn…

Cum așa? Păi, mi-am dat seama că eu scriu din punctul meu de vedere, din experiența mea, din experiența celor cu care eu am interacționat pe parcursul celor 38 de ani ai mei, dar filtrat totul prin gândurile și sentimentele mele.

Și m-am întrebat într-o zi… Oare cum se vede din cealaltă parte a ”baricadei”, adică ce simte, cum privește lucrurile acestea ce țin de suflet și de implicațiile unei relații dintre doi oameni, el și ea, un bărbat. Cum privesc ei implicarea într-o relație, cum acceptă sau cum resping iubirea, ce-i ghidează în a lua o decizie relațională… Evident că sunt enorm de multe întrebări la care așteptăm răspunsuri, dar …toate la timpul lor.

Așa că, luându-mă după îndemnul ”cere și ți se va da”, am rugat pe un domn cu oarece experiență de viață să mă ajute în demersul meu, acela de scotocire, prin mintea unui bărbat, după părerea lui sinceră asupra…iubirii…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Un banal firesc

02677_HD

Oare e atât de idealist să sper într-un banal calm, într-o viață simplă în care iubirea e un firesc?

Câteodată aș vrea să mă trezesc la realitate și să accept viața așa cum e , fără speranțe aberante într-o iubire ca-n povești, fără așteptări nerealizabile de la viață, fără suferințe din alea care sfâșie inimi și rănește suflete atât de adânc, că ai senzația că nimic nu va putea cicatriza vreodată acele răni.

Și deși știu sau ar trebui să știu că tot răul este spre bine, că există o lege a compensației pe acest pământ, că după suferință urmează o liniște dulce sau amară, dar liniște, și de multe ori, după ce trece un anumit timp ajungi să mulțumești pentru acea suferință din trecut care probabil te-a ferit de o altă suferință pe parcurs, deși chiar cred într-o dreptate universală, care per total compensează toată durerea, sau în medie durerea nu depășește bucuria, totuși nu mă pot împăca deloc cu vârfurile de suferință acută, momentele de derivă și de dezechilibru atât de profund încât doar o minune te readuce de fiecare dată, pe linia de plutire. Și mă tot întreb care e rostul lor pentru noi.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Sfaturile și rețetele miraculoase…

cropped-00884_hd2.jpg

„Never make a girl your priority, if she only considers you an option.” Asta am citit într-o zi pe o pagina de facebook… Cu siguranță e valabil și invers, adică: Never make a man your priority, if he only considers you an option.

Sună bine, ca dealtfel foarte multe mesaje de pe facebook… Da, mai spunea cineva că o să se dea un premiu pentru originalitatea citatului…

Suntem atât de avizi de rețete prefabricate, de indicații clare și precise despre cum să ne organizăm viața, cum să avem o relație fericită cu partenerul, cum să ne creștem copiii, cum să iubim, cum să muncim, cum să ne îmbrăcăm și cum să respirăm… Dar, așa cu lux de amănunte…

Pe mine una, mă îngrozesc pur și simplu articolele gen ”rețetă sigură”.

Deunăzi am văzut o aberație, era ceva cam așa: ”475 de reguli pe care trebuie să le urmezi ca să………” (am exagerat puțin, iertare…).  Era vorba despre ce ar trebui să faci pentru a obține o relație cu un bărbat… Trecând peste reacția alergică pe care am dezvoltat-o în ultimii ani la cuvântul ”trebuie”, efectiv nu mi-a venit să cred ce sfaturi erau înșirate cu o nonșalanță stupidă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți???

03495_HD

Din jurnalul secret al vieții reale:

Am citit undeva că atunci când dormi, sufletul pleacă la plimbare și de aceea nu e bine să te trezești brusc, ești pierdut, nu știi ce e cu tine, sufletul nu are timp să se întoarcă în liniște….aș vrea să mă trezesc înaintea ta, să te privesc cum dormi liniștită și să încep să te sărut ușor…aș vrea să-ți văd sufletul cum se întoarce la tine și cum încet deschizi ochii și-mi spui „bună dimineața”…sau nu-mi spui nimic, doar îmi dai un sărut….

Așa-i scria EL, după ce și-a dat seama că s-a îndrăgostit nebunește de EA…  Și îi mai spunea și:

Tu ești pur și simplu frumoasă…ai în primul rând un chip angelic….un păr absolut superb, niște buze senzuale si extrem de dulci….corpul….corpul e de vis, foarte frumos si mai ales foarte bine proporționat (lucru foarte rar la femei)…pielea….ca mătasea….pur si simplu aș vrea să te ating și să te sărut pe corp mereu….

Si să nu uit: ai o inteligența care mă sperie uneori….super ascuțită…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.