Arhive etichetă: dezvoltare personala

Leadership în vacanţă

13509088_1349311241752847_1409146945131420905_n

Catrinel Zaharia vorbind la Iasi Business Days 2016

 

Articol publicat de Maura Anghel în Ziarul Evenimentul.

Liderii adevăraţi nu întrerup niciodată pregătirea. Chiar şi când sunt în concediu ei sunt atenţi la dezvoltarea personală. În plus, îşi cultivă mereu valorile şi sunt atenţi la sensul pe care îl dau oamenii educaţiei, performanţei şi relaţiilor interumane

Se vorbeşte foarte mult despre leadership ca despre o condiţie necesară şi suficientă în obţinerea succesului. Consilierii de dezvoltare personală, trainerii, persoanele implicate în managementul firmelor sunt foarte atrase de acest subiect şi folosesc principiile în derularea activităţilor, cu rezultate bune. Puţini vorbesc despre leadership în afara biroului şi mai puţini despre faptul că trebuie făcut oricând, chiar şi în vacanţă.

„Când am primit provocarea de a vorbi despre leadership, gândul meu a zburat mai mult în afara orelor de program şi astfel a încolţit gândul că, de fapt, degeaba aprofundăm şi învăţăm întruna despre leadership şi implicaţiile sale dacă aplicăm asta doar la serviciu sau în ceea ce înseamnă business. Din tot ce am citit, învăţat, experimentat, o concluzie s-a desprins cu claritate şi vehemenţă: leadership înseamnă un cumul de abilităţi, atitudini, aptitudini care sub nicio formă nu se opresc la mediul de business, ci au repercusiuni în toate aspectele vieţii, iar dacă avem grijă să aplicăm, să trăim de fapt ca adevăraţi leaderi doar la serviciu, pierdem de fapt esenţa a ceea ce înseamnă leadership. Cred cu tărie că a fi leader nu este un serviciu, care se termină la ora 18.00, ci implică o multitudine de caracteristici care te ajută atât în mediul de business, cât şi acasă, în familie, în vacanţă, în viaţa de zi cu zi!”, este convinsă Catrinel Zaharia, consultant în business şi autor de carte.

Cum definim un lider bun?

Sunt multe definiţii şi descrieri a ceea ce înseamnă leadership, iar Catrinel Zaharia este de părere că este obligatoriu să includă şi următoarele caracteristici, care au legătură directă cu caracterul profund uman şi anume:

  1. Cei 7 ani de-acasă sau mai bine zis, cu ceea ce ar fi trebuit învăţat şi însuşit în cei 7 ani de-acasă. Fără a intra în amănunte, aici se distanţează clar BUNUL-SIMŢ!! Acela despre care unii dintre noi mai aflăm doar din dicţionare, din păcate.
  2. Stima de sine ridicată. De ce? Pentru că altfel îşi va alimenta dorinţa de a se simţi important şi băgat în seamă, punându-i pe cei din jurul său în poziţii artificiale de inferioritate, umilind, înjosind, chiar dacă extrem de subtil.
  3. Autentic. Cât de uşor este să comunici şi să relaţionezi cu oameni autentici. Doar să fim siguri că vorbim aceeaşi limbă. A fi autentic nu înseamnă a spune neapărat ceea ce gândeşti, dacă asta ar însemna să jigneşti, să răneşti pe cineva. A fi autentic înseamnă să te asumi aşa cum eşti, să-ţi recunoşti greşelile, dar şi meritele, să te poziţionezi corect în raport cu potenţialul tău real şi cu realizările proprii.
  4. Oferă şi primeşte ajutor eficient. „Am fost prezentă la o întrunire a oamenilor de afaceri din zona noastră şi am avut plăcuta surpriză să descopăr că la întrebarea cum definesc succesul personal, majoritatea acelor oameni de afaceri au răspuns: «Să pot ajuta eficient». Mi s-a părut excelent, o dovadă de extraordinar bun-simţ. Eu aş adăuga la oferirea ajutorului eficient şi a cere ajutor. Contactul cu excelenţa inspiră, de aceea a solicita ajutorul, eu consider că este un act de curaj şi maturitate emoţională. Mai mult, tot aici eu aş include şi cererea de ajutor de la divinitate. Smerenia este o calitate ce ţine de esenţa valorilor personale”, a completat Catrinel. A-ţi recunoaşte limitele şi a cere ajutor lui Dumnezeu nu doar când şi când, când ai mai mare nevoie, ci zi de zi este un act care coboară excelenţa în firesc!
  5. Dovedeşte inteligenţă emoţională. Recunoaşterea, conştientizarea, acceptarea emoţiilor proprii şi gestionarea lor eficientă sunt premisele unei vieţi împlinite. Recomand cartea „Inteligenţa emoţională în leadership”, scrisă de Daniel Goleman, Annie McKee şi Richard Boyatzis.
  6. Se auto-educă în permanenţă. Sau altfel spus, care îşi asumă o formare profesională şi personală continuă.
  7. Are atenţie educată. Atenţia este o energie psihică, este cea care ne ajută să selectăm informaţiile pertinente pentru noi din milioanele de stimuli externi. Mihaly Csikszentmihalyi, în cartea sa „FLUX. Psihologia fericirii” descrie foarte bine implicaţiile atenţiei în viaţa noastră, concluzionând aşa: „Atenţia este cel mai important instrument de îmbunătăţire a calităţii experienţei de viaţă”.

„Concluzionând, leaderhipul, din punctul meu de vedere se circumscrie atât vieţii profesionale, cât şi celei private, nu îşi încheie influenţa atunci când părăsim serviciul, sau când am încheiat ziua de lucru, ci se răsfrânge în toate aspectele vieţii noastre şi în toate momentele ei, acasă, la serviciu, în vacanţă” – Catrinel Zaharia

Articol publicat de Maura Anghel în Ziarul Evenimentul.

Anunțuri

Măcar azi…

sunrise

Măcar azi…

Ce-ar fi dacă măcar o zi aș fi așa cum îmi doresc să fie alții cu mine

Măcar azi să nu-i mai critic pe ceilalți, să nu le mai găsesc nod în papură, să nu-mi mai caut scuze pentru inacțiunile mele, să încetez a mă plânge și să trec în sfârșit la acțiune, să fac în sfârșit ceva bun și bine pentru viața mea și a altora.

Măcar azi să caut motive pentru a fi recunoscător pentru tot ce este în viața mea, dar să nu mă complac într-o situație aparent comodă, ci chiar să vreau și să fac ce pot pentru a evolua eu și familia mea, a evolua pe câte planuri pot, spiritual, material, fizic, educațional etc…

Măcar azi să nu mai vin cu verdicte din judecăți de mare valoare asupra celorlalți, măcar azi să realizez că habar n-am ce-i în sufletul mintea și viața oricui altcuiva în afară de mine și că nimeni și nimic nu-mi dă dreptul să-mi dau cu părerea, să etichetez, să desființez și să mă poziționez deasupra oricui, să fac valuri aruncând cu noroi într-unul sau altul, să-mi ascund neputințele și frustrarea în spatele unor acțiuni dure, urâte și generatoare de suferințe asupra celorlalți…

Măcar azi să realizez ce om norocos și binecuvântat sunt pentru tot ce trăiesc și tot ce este în viața mea și pentru toți cei din viața mea, mai apropiați sau mai ”depărtați”.

Măcar azi să muncesc cu sârguință și dedicare și să descopăr surprinsă la finalul zilei că nu am mai avut timp să-i analizez pe alții, că n-am mai avut timp să fiu nemulțumită, că depresia nu are cum să se apropie de mine pentru că efectiv n-am timp de ea, în schimb am timp de mine, de familia mea, de viață și de planurile ei frumoase, de iubire, sub multiplele sale forme și fațete…

Măcar azi să realizez că un divorț (în afara celor care sunt generate de suferințe profunde psihice și fizice și care ajung să fie considerate o binecuvântare) are repercusiuni uneori devastatoare și care nu se vindecă în sufletul și inima celor părăsiți (fie că sunt parteneri, fie că sunt copii…). Nu tratez divorțul din perspectivă psihologică, pentru că nu am pregătirea necesară, ci spun doar ce văd, ce văd în mai multe cazuri și situații diverse și care sunt trăite de oameni din diferite medii, de diferite vârste, cu copii de diferite vârste, cu planuri și aspirații diferite, dar care toți sunt ”asemănători” prin suferința trăită, prin tristețea care se vede în ochii lor, dar mai ales ai copiilor lor…

Măcar azi să-mi depășesc egoismul și hedonismul natural și să fac un efort pentru a anticipa consecințele unor acțiuni ale mele, adică să mă prind în sfârșit că dacă fac DOAR  ce vreau și ce-mi place, fără să dau atenție la ce și la cine este în jurul meu, fără să-mi pese că din cauza unor fapte de-ale mele alții pot suferi, e posibil ca într-un final să rămân singură pentru simplul motiv că nimănui n-o să-i mai fie drag să mă suporte. Așa cum mai spuneam altădată, dragostea necondiționată nu funcționează pe termen lung decât de la mamă (și nu toate) și unii tați către copiii lor.

Măcar azi să realizez că universul are și altă treabă în afară de a-mi împlini mie dorințele și că e musai să pun osul la treabă dacă vreau și rezultate, adică doar gândirea pozitivă și inducerea forțată a stărilor zen și a proiectării viselor mele pe firmamente inexistente nu ajută. În schimb, credința, da chiar mută munți, dar vorba părintelui Hrisostom, roagă-te ca și cum totul depinde doar de Dumnezeu și muncește / acționează ca și cum totul depinde doar de tine…

Măcar azi să-mi dau seama ce contează cu adevărat în această viață pentru mine și, mai mult, cine depinde de mine, a cui evoluție și viață o influențez eu, cui aduc bucurie cu acțiunile mele, pe cine rănesc, chiar fără să vreau și să încep prin a mă întreba ce pot face din acest moment pentru a-mi îmbunătăți calitatea vieții mele, a celor dragi și a celor din jurul meu…

Măcar azi…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Tăcerea… aur sau smoală

776_647145761978246_2047432265_n

Tăcerea poate fi de aur în anumite momente… Atunci când cel de lângă tine are nevoie doar de o strângere de mână sau de o îmbrățișare sau pur și simplu de o plimbare în tăcere fără să fie nevoit ”să vorbească despre asta”, vorba filmelor de duzină…

Sau mai este extrem de bine venită atunci când interlocutorul scoate flăcări pe nas și fum pe urechi de nervos ce e și te roagă cu o ultimă sforțare să taci și eventual să amâni discuție pentru mai târziu, chiar dacă tu ai fi în stare să dai și ultimul tău bănuț ca să i-o zici…, să-i zici tu una așa de la obraz, să-i explici tu cu lux și amănunte ce și cum și evident să demonstrezi câtă dreptate ai și cât de tare a greșit celălalt, acela cu ochii roșii deja de furie.

Da, acela este un excelent moment SĂ TACI!

Însă în alte momente, care la un moment dat se cronicizează, tăcerea poate fi de smoală, o smoală care grea și opacă fiind, îți tot astupă sufletul și te tot determină să zâmbești tâmp, să înghiți în sec și să dai afirmativ din cap la inepțiile frumos înșirate de celălalt. Din păcate, la genul acesta de comportament și atitudine, celuilalt i se alătură vrând-nevrând și alții și astfel această tăcere de smoală degenerează într-un stil de viață, stil profund nefast pentru sine. Însă, din exterior asta se vede excelent…

Problema apare când interlocutorul are un comportament ostil, când, conștient sau nu, se folosește de tine pentru propriile sale interese, când este slab și frustrat și își maschează minusurile sub un comportament dominant, meschin, răutăcios, sau fanfaron, când minte și tu îți dai seama, dar nu spui nimic, îți este rușine de rușinea lui, când te manipulează, jucându-se pur și simplu cu sentimentele tale, iar tu îți dai seama, dar nu faci nimic pentru a remedia situația.

Abia atunci, comportamentul firesc ar urma tot traiectoria oglindă, adică nu pot răspunde la palme fizice sau sufletești cu zâmbete și cu o bunăvoință nefirească.

Sau, mai este și cazul când interlocutorul este echilibrat și binevoitor, însă propunerile sale nu coincid cu dorințele și/sau nevoile celui despre care vorbim. Durerea apare, când de dragul de a face pe plac celuilalt ( ATENȚIE: NU de dragul celuilalt), persoana acceptă și acționează împotriva a ceea ce simte și dorește cu adevărat.

Dacă se întâmplă lucrul acesta sporadic, e perfect normal, la o adică toți facem anumite compromisuri în cuplu sau în viața noastră socială. Dacă se cronicizează acest comportament, atunci apare un mare și strălucitor semnal de alarmă! Atunci tăcerea devine de smoală pentru că acoperă însăși esența noastră…

Și, din păcate, ceea ce se întâmplă, este că smoala asta determină un stil de viață, un comportament universal valabil, de care este extrem de greu să scapi. De ce? Simplu, pentru că acest stil comportamental are niște avantaje fantastice, traduse prin sociabilitate, prin faptul că ești căutat în permanență de rude, familie, prieteni, ți se spune așa picurat constant că vaai ce inimă mare ai tu, toți încăpem în ea, ți se mai laudă spiritul întreprinzător, jovialitatea, vorba bună pe care o ai pentru fiecare, dar, ATENȚIE, ți se mai laudă și generozitatea extraordinară, ajutorul necondiționat pe care-l dai altora, ajutor de foarte multe ori material, dar și moral, pentru că ajuți pe toată lumea, cu zâmbetul pe buze, fără să aștepți nimic în schimb…

Pentru că tipul universal salvator și erou confirmat sau neconfirmat, dar desemnat, numai autentic nu este când doar dă și dă, sperând la un moment dat că va primi o recunoștință veșnică și universală, că i se vor recunoaște absolut toate meritele, că în sfârșit va primi acea APRECIERE atât de mult dorită, încă de pe când era copil…

Dar, realitatea arată că nu se întâmplă așa niciodată, că vor exista ”sugative” de energie și de avantaje materiale în permanență în jurul său și să el/ea se va strădui în permanență să facă pe placul tuturor, dar evident, acest lucru este imposibil, și uite-așa va aduna frustrări, peste frustrări, peste frustrări, care mai apoi se transformă în furii și alte furii, combinate cu remușcări, căințe și sentimente de vinovăție, toate puse una peste alta într-un ghiveci emoțional nu doar dăunător, ci aproape malefic, care însă este adânc îngropat în acea ființă sub stratul gros de smoală de la tăcerea perpetuă din momentele când urletele și chiar vreo două perechi de palme aplicate interlocutorului ar fi părut muuult mai firești…, fără evident, a pica în penibil și evitând evident violența sub orice formă…

Și nuuuu, nu vă gândiți că este vina celorlalți, niciodată nu e. Lipitori sociale au existat și vor mai exista, oameni dornici să profite de bunătatea și disponibilitatea altora, fără a da ceva în schimb, la fel, îi găsim în continuare, șantajiști emoționali, care-și ascund neputințele sub masca unui comportament tiranic și dominant față de partener, la fel, paraziți sociali, ”prieteni” pe care invariabil îi tratezi cu ”vai, săracul/săraca, are nevoie de mine, numai EU pot să-l ajut acum în momentele astea grele”, evident momentele astea grele fiind zilnic sau o dată la câteva zile, așa că să te aștepți să-i ”repari” sau să-i ajuți pe toți este nu doar utopic, ci nebunesc și penibil.

Important este cum te poziționezi tu față de ei, ce și cât le permiți, ce și cât le dai și de câte ori, ce limite impui tu față de ei și evident, cum reacționezi la comportamentele lor… Dar asta ni se pare tare greu de realizat…

Da, chiar dacă nu ne place să recunoaștem, vina este la noi, la cei care nu știm să spunem NU, la cei care ajutăm material, energetic, spiritual și moral pe oricine și oricând, punând-ne ostentativ pe locul doi și trăind într-un dolce far niente PENTRU NOI, ocupați fiind să facem TOTUL pentru ceilalți. Asta, în esență, nu înseamnă nici asumare a propriilor trăiri, sentimente, dorințe, idealuri, spaime, frici, neputințe, limite și nici authentic…

Iar cu smoala deja acumulată și întărită, nu ne rămâne decât să luăm un târnăcop, să o spargem în bucăți și să o eliminăm. Unii îi spun dezvoltare personală, eu i-aș spune ASUMARE DE SINE, dar pe bune. Da, procedeul în sine este dureros și cutremurător, ca la orice explozie, mai mult sau mai puțin ”nucleară”. Însă, curajul de a face această schimbare nu rămâne nerăsplătit.

E greu? Poate, dar este extrem de ELIBERATOR și aducător de enorme satisfacții personale, în primul rând în ceea ce privește RESPECTUL față de sine, IUBIREA de sine, ÎNCREDEREA în sine! Și, indiscutabil, revine cu forță, în valuri copleșitoare BUCURIA DE A TRĂI!

Articolul integral va putea fi citit in următoarea carte scrisă de Catrinel Zaharia

Fotografia din selectia The Imaginarium.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Excelența – firesc, nu ideal

11143255_442803705900587_6555351005514923973_nExcelența… O temă pe cât de frumoasă și specifică, pe atât de provocatoare și generoasă.

Până să definesc excelența, voi începe prin a spune ce NU este excelența.

Excelența nu este ”merge și așa”, nu este ”e de vină sistemul” și nu este ”eu știu tot din acest domeniu, nu mai am ce învăța”, după cum nu este nici perfecționism, sau căutarea constantă a perfecțiunii care nu poate fi nicicând atinsă, lăsând loc doar frustrării pe termen lung.

Din punctul meu de vedere, pe lângă multe situații pozitive, 2 dintre situațiile negative cu care ne-am confruntat noi, ca națiune sunt: dacă până în 1989 aveam specialiști pe diferite domenii de activitate, dintre cele mai de bază (cizmărie, lăcătuș, alți reparatori, până la cercetători de nivel înalt), dar ne lipseau oamenii care să promoveze și să vândă corect acele produse, după `89, dar mai ales după 2000, avem vânzători care, după instruiri repetate și extrem de bine realizate, sunt în stare să vândă și gheață la eschimoși, însă nu prea mai avem gheață, adică încep să ne lipsească specialiștii și produsele efective care să fie vândute. Adică e știut, serviciile surclasează drastic producția.

Pe scurt, dacă înainte aveam CE?, dar ne lipsea CUM? să vindem, acum știm CUM să vindem, dar ne cam lipsește CE-ul din ecuație. Ei bine, din punctul meu de vedere, EXCELENȚA acoperă ambele arii și CE și CUM.

Dacă at fi să definesc excelența prin 3 cuvinte, acestea ar fi: CALITATE, CALITATE și CALITATE

  • calitatea intrinsecă
  • calitatea umană
  • calitatea relației

La ce m-am referit de fapt?

Continuă lectura

Gala Antreprenoriatului Creativ la Chișinău

DSCF8616

La invitația GEN Moldova (Global Entrepreurship Network Moldova) am participat la Chișinău la Gala Antreprenoriatului Creativ unde am discutat despre abordarea creativă în antreprenoriat si despre principii etice în dezvoltarea afacerii.

Rețeaua Globală a Antreprenoriatului (Global Entrepreurship Network Moldova – GEN Moldova) a organizat un eveniment unic în Republica Moldova: Gala au avut loc finalele competițiilor internaționale: Cupa Businessului Creativ (CBC) și Competiția Agribusinessului Progresiv (CAP).

„Așa cum am obișnuit până acum, ne propunem să aducem un concept nou de eveniment. Astfel, cei prezenți vor avea parte de o zi plină, în cadrul căreia vor putea să urmărească pitchurile (prezentarea ideii de afacere) concurenților competițiilor internaționale,  să interacționeze cu membrii juriului, să urmărească live momente artistice inedite (dans, muzică, fashion show și arte)”, a declarat Olesea Fortuna, președinta GEN Moldova.

Iubirea necondiționată nu funcționează …

Catrinel Zaharia - fotoAm mai abordat acest subiect, dar simt nevoia să-l ”atac” din nou. Mă refer la iubirea necondiționată…  Adică, acea iubire în care dai și iubești fără să primești nimic în loc, de fapt fără să aștepți nimic în loc… O să pornesc cu concluzia mea, care evident nu are calitate de verdict absolut, ci este părerea mea pur și simplu.

Sincer, eu cred că nu prea funcționează iubirea strict necondiționată, decât în relația părinți-copii. Adică eu cred că doar părinții își iubesc necondiționat copiii pe termen lung. În rest, când vorbim de cupluri, iubirea total necondiționată este cam condiționată de iubirea necondiționată a celuilalt, dacă mi se permite acest joc de cuvinte…

Nu știu cum, dar toți pretindem să fim iubiți necondiționat! Iubiți, acceptați așa cum suntem, valorizați și înțeleși întotdeauna… Ce se pierde uneori din vedere este că noi, de fapt, suntem oameni cu nevoi, cu dorințe, cu sentimente, cu rezervoare de iubire de umplut, iar ce funcționează, mai ales pe termen lung este simpla lege a echității, sau măcar a compensărilor… Eii, cum așa, ca la piață? Nu chiar ca la piață, dar dacă e să fim sinceri, totul are un oarece preț pe lumea asta…

Păi, în cuplu, chiar cred că poate iubirea exista și duce la funcționarea relației DOAR dacă este condiționată. Condiționată de…? Simplu, condiționată de iubirea celuilalt…

Păi hai să vedem, cum ar fi o relație de iubire care avem senzația că este necondiționată,  între un bărbat și o femeie. Continuă lectura

De Paște

E Vinerea Mare, urmează să serbăm cu toții Învierea Domnului și cum primele îndemnuri de a scrie o carte au venit de la cei cărora le scriam de Paște sau de Crăciun, mă îmbie penelul să vă mai împărtășesc din gândurile și simțămintele mele.

lalele in gradina Botanica IasiEste o după-amiază cu soare cu dințișori, copiii au ieșit în drum cu bicicleta și rolele și mă poartă gândul pe vremea când eram eu de vârsta lor și ieșeam în drum, la bunici și așteptam să scoată mami (bunica din partea mamei) cozonacul din cuptor. Nu o lăsa niciodată inima să ne amâne bucuria gustării din cozonac până după momentul Învierii. Noi eram 4 verișori și toți așteptam cu ploaia aferentă în gură să fie gata minunea de cozonac. Era un adevărat ritual păstrat cu sfințenie în fiecare an. Se strângeau din timp ouăle de la care se folosea doar gălbenușul. Nucile din nucul de la poartă se uscau iarna în pod, apoi cam cu o lună înainte de Paște începeam să le spargem și să strângem miezul, care se punea pe foi de ziar pe sobă, să se usuce bine bine pentru a putea fi dat ușor prin mașina de râșnit nucă, apoi într-o găleată de email de 5litri se pregătea umplutura pentru cozonaci. 10 cozonaci, cam asta era porția de copt în fiecare an. 10 minuni de cozonac, crescuți frumos, rumeniți exact atâta cât era nevoie. În ziua în care se cocea, joi sau vinerea mare, mami se trezea pe la 3 dimineață și pregătea, frământa, punea în tăvi, lăsa la crescut și apoi în cuptor cu cozonacii. Iar când începeau să se coacă, se răspândea un miros de-ți venea rău de poftă. Războiul se ducea imediat ce era scos din cuptor primul cozonac, că să apuce să se răcească măcar un pic. Era greu de așteptat, așa că primul cozonac se rupea, nu se tăia. Iar acel gust, Doamne!, era atât de bun, era divin pur și simplu. Pentru mine, acel gust a rămas de neegalat până ieri.

Ieri, în Joia Mare, m-am nimerit la ai mei exact după ce terminase tata de copt. Era o aromă în casă, exact ca pe timpuri, la mami, în săptămâna mare, când ne înfruptam din cozonacii calzi. Așa că, am rugat pe Dumnezeu să mă ierte și am mâncat o felie groasă din cozonacul ce nu apucase încă să se răcească pe deplin. Doamne, acel gust divin a revenit exact așa cum îl știam și cum, inconștient poate, îl așteptam de-atunci… Atunci am simțit până în adâncul sufletului că vine Paștele! Continuă lectura

WOW GEN: Leadership, automotivare și „Totul pentru femei” la Chișinău

Logo genComunicat Global Entrepreneurship Network – Republica Moldova transmis de Marina Lita, Mass-media si Communication Director la GEW Moldova (http://gewmoldova.org/).

Circa 40 de antreprenoare din Republica Moldova au participat miercuri, 8 aprilie 2015, la întrunirea lunară a comunității WOW GEN: Leadership, Motivație și „Totul pentru femei” desfășurate la Biblioteca ASEM din Chișinău.

În cadrul celei de-a cincea sesiune lunară a comunității GEN WOW, consultantul pe business și autoare de cărți, Catrinel Zaharia a abordat aspecte legate de leadership, a definit diferența dintre un lider și un patron, a prezentat modalități de stabilire a echilibrului personal. În stilul ei jucăuș, dar antrenant și inspirațional, oaspetele din România a captat atenția participantelor pe tot parcursul celor trei ore ale conferinței.

Antreprenorul și trainerul Dan Zaharia, la rândul lui, a menționat importanța formării brandului personal la dezvoltarea afacerii. Stabilirea relațiilor lucrative dintre angajator și angajat și motivarea acestora a fost abordat de fondatoarea brandurilor NaneTTy și Gusto Pretzel, Natalia Bolohan.

„Noi antreprenorii avem nevoie de asemenea întruniri, care ne prezintă o perspectivă asupra direcțiilor și modului e dezvoltare a companiei. Mă gândesc serios la subiectul prioritizării sarcinilor și stabilirea unui brand personal”, a menționat Angela Baranețchi, administratoarea salonului de vestimentație autohtonă „Cosânzeana”.

„Nu sunt pentru prima dată în Republica Moldova, dar revin întotdeauna cu cea mai mare plăcere. Știu că auziți de multe ori aceasta, dar publicul de aici chiar e unic și mă întorc acasă cu idei și plină de forțe, chiar dacă am vorbit mai mult de trei ore publicului”, susține Catrinel Zaharia, care promite că va reveni degrabă.

DSCF8092Seara s-a încheiat cu lansarea cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”, scrisă de Catrinel Zaharia. Autoarea a spus că a fost scrisă într-un momentul de cotitură profesională. „Atunci când am decis că zona de confort devine sufocantă, iar activitatea în cadrul corporației nu mai aduce satisfacția, am decis să iau o pauză. Această pauză a fost un impuls de a pune pe hârtie gândurile și ideile care s-au adunat. Primul cititor a fost soțul meu, care m-a susținut în toată această perioadă și în toate deciziile”, spune autoarea.

Aceasta comunică faptul că „Totul pentru femei” este o carte care se adresează tuturor și în care fiecare își va găsi capitolul sau citatul care îl reprezintă. Evenimentul s-a încheia cu o sesiune de autografe și foto.

„Ca de obicei, atunci când o avem pe Catrinel Zaharia în calitate de trainer, atelierul de lucru este un real succes. Antreprenoarele din Republica Moldova sunt receptive și au nevoie de asemenea sesiuni. Este deja o tradiție lunară, care ne ajută să creștem încrederea, să le motivăm să continuie, prin implicarea persoanală în discuții și prezentarea unor trainer de succes”, a menționat Olesea Fortuna, președintele GEN Moldova.

WOW GEN: Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”

Am fost invitată la Chișinău de către AO GEN Moldova la întrunirea lunară a comunității femeilor antreprenoare din Republica Moldova, care se va desfășura în această lună sub denumirea WOW GEN: Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”, eveniment ce va aborda leadership-ul feminin și momentele motivaționale.

Antreprenoarele vor dezbate răspunsurile la o serie de aspecte:

  1. Eu – femeie lider
  2. Ce aspecte ale unui lider le preiau în echipă
  3. Echilibrul personal și gestionarea propriei energii
  4. Automotivarea.

Subiectele vor fi prezentate de trainerul și psihologul Catrinel Zaharia și de antreprenoarea în domeniul fashion și alimentar Natalia Bolohan.

WOW GEN Totul pentru femei

Evenimentul se va încheia cu lansarea cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” și sesiune de autografe cu autoarea, Catrinel Zaharia la Chișinău, Republica Moldova.

Biletele pentru eveniment pot fi cumpărate pe iTicket.md. Prețul acestora variază între 90 de lei moldovenești pentru studente și femeile aflate în concediu de maternitate și 150 de lei moldovenești pentru celelalte participante.

Vă așteptăm cu drag miercuri, 8 aprilie, începând cu ora 18.00 în cadrul Bibliotecii Ştiinţifice a Academiei de Studii Economice din Moldova (Adresa: Chisinau, str. Banulescu-Bodoni nr. 59)

Evenimentul poate fi gasit si la adresa de Facebook: https://www.facebook.com/events/781820828573549/

Suferința asumată

1464680_10204431202492633_664479318632783098_nCe ne mai place să ne cramponăm și să ne strofocăm în a găsi răspunsul la marea întrebare a zilelor noastre: TU CE ÎȚI DOREȘTI CU ADEVĂRAT?

Și fiecare se apucă unul mai savant decât altul să-și dea cu părerea (inclusiv eu), cum că ne-am dori fericire, sublim, armonie, iubire, liniște sufletească, pace în lume, eradicarea sărăciei și tot felul de deziderate care mai de care mai înalte, mai spirituale, mai demne de urmat…

De fapt, răspunsul ne duce cam pe toți în același loc, în aceeași arie de fapt, a concretului, pentru că asta e ceea ce trăim, mâncăm, iubim și respirăm în fiecare zi. Idealizările fac bine în timpul meditațiilor și/sau în momentele de respiro. Că altfel, ne dorim cam toți aceleași lucruri, la diferite nivele și momente.

Adică ne dorim să fim sănătoși noi și familia, ne mai dorim o casă minunată, o mașină luxoasă în care să ne simțim extrem de confortabil, ne dorim să călătorim cu diferite scopuri: să vizităm, să ne odihnim, să ne distrăm, ne dorim să iubim și să fim iubiți, adică o relație sublimă cu compatibilitate 100% pe toate planurile, adică și să putem vorbi câte-n lună și stele și să facem sex grozav cu orgasme-n lanț de minim 3 ori pe săptămână, ne dorim să ne descoperim vocația și pasiunile și să facem din ele afacerea secolului (adică să muncim de plăcere, tra la la), ne dorim să fim apreciați, valorizați, mângâiați în orgoliu, și, în plus față de toate astea ne dorim să avem bani din belșug.  Banii ăștia, am înțeles deja ne asigură două lucruri esențiale, pentru că, nu-i așa, nu ne dorim bani să-i facem căpiță și să ne suim victorioși în vârful ei, ci vrem bani pentru:

  1. Un confort extraordinar pe toate planurile (adică vreau să am o casă cu 3-5 dormitoare aranjată ca în ”ideal decor”, vreau să conduc un mercedes/volvo/audi/bmw nou și nu o dacie veche (după principiul că dacă tot mai plâng câteodată, mai bine plâng în mercedes decât în autobuzul 33), vreau să călătoresc la business class pentru că mă simt groaznic de bine făcând asta, vreau să văd lumea din hoteluri confortabile unde să-mi vină să mă descalț în cameră, vreau să-mi pot trimite copiii la cele mai bune școli, vreau să-mi pot cumpăra ce haine vreau, ce mâncare îmi place, să-mi permit să plec în orice week-end am chef în orice parte a lumii, să-mi pot îmbogăți cunoștințele în ce domeniu vreau, asta însemnând accesul la o educație elitistă, care costă și tot așa, s-a înțeles cred conceptul.
  2. Să pot ajuta și direct pe alții, adică să le dau fie pește, fie undiță, dar să-i ajut pe cei mai puțin norocoși decât mine, dar și indirect, adică să trimit niște bani care să asigure fie mâncare pentru un grup defavorizat, fie să sprijine construirea unui edificiu (adică nu mă duc eu personal să pun cărămidă peste cărămidă, ci dau bani unui grup de oameni care să asigure munca efectivă), sau pur și simplu să dau niște bani în folosul comunității din care fac parte, dar fără a asigura și munca efectivă care să ducă la anumite îmbunătățiri de care să beneficieze anumiți oameni.
    Cam asta vreau și cam asta vrem toți. Nu e rocket science, ci doar bun simț. Nu e nevoie de o viață de căutări pentru asta, ci doar o simplă conștientizare…

DAR, întrebarea pe care o evităm și la care pretindem (conștient sau nu) că  nu e nevoie să răspundem este: ce ești dispus să faci pentru asta? Sau, de fapt, CARE ESTE SUFERINȚA PE CARE EȘTI DISPUS SĂ ȚI-O ASUMI? Continuă lectura

Am crezut că o să-mi fie suficient să am o carieră

Catrinel Zaharia - BankIndiferent de domeniul în care am lucrat, un aspect se tot repeta. Oamenii vorbeau cu mine, vorbeau despre viaţă, despre bucurii și necazuri, despre ei și despre alţii, dar nu neapărat despre partea de business care ne adusese faţă în faţă.

De ce? Simplu, pentru că îi ascultam, îi înţelegeam și empatizam cu ei… asta fac femeile. Toate femeile ar putea face asta dacă s-ar opri un pic din goana lor de a crea, a conduce, a rezolva, a se strădui în permanenţă să atingă un target impus de alţii sau de ele însele.

Cele mai frumoase „afaceri” (dacă le pot spune așa deși, atunci când am fost doar angajată, nu era afacerea mea, dar o simţeam ca fiind aşa) le-am făcut cu acei oameni care au văzut în mine mai mult decât un reprezentant al unei companii, au văzut omul din mine, au văzut FEMEIA din mine.

De aceea cred cu toată fiinţa mea că fiecare femeie are o datorie faţă de sine, aceea de a se cunoaște, a se accepta, a se valoriza, a alege și a trăi în armonie cu sine și cu cei din jur.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Prefață de Amalia Sterescu

AmaliaAmalia Sterescu mi-a făcut bucuria și onoarea să scrie prefața la cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

„[… ] Catrinel Zaharia reușește să surprindă lumea informală a femeii, o lume în care femeia e prezentată, cu graţie și multă analiză, în toate formele sale de acţiune. Am putea găsi aici atât un tratat de studiu pentru bărbaţi, cât mai ales o versiune updatată de bune practici de dezvoltare pentru femeia modernă a zilelor noastre.

Vei regăsi exemple de raportare la carieră, iubire, dezvoltare personală și profesională, surprinse în toate aspectele vieţii,  de la momentele cele mai delicate sau mai fericite până la cele mai dificile. […]

Recomand acest volum pentru sinteza în care fiecare se poate regăsi pe sine, în fragmente desprinse din viaţa de zi cu zi, cu bune, cu rele, dar mai ales cu învăţăminte demne de aplicat.”

Amalia Sterescu este Senior Business Consultant si fondatoare a Outsourcing Advisors Romania si Public Speaking School .

Să fiți iubiți !

winter walk

În fiecare din anii trecuți, îmi încheiam urările de sărbători astfel: ”și nu uitați să dăruiți”. Și în continuare cred și simt că bucuria de a dărui întrece bucuria de a primi. Însă, anul acesta mă simt nevoită să vin cu un amendament la urarea mea. De fapt, sunt două amendamente. Și, cred că urarea mea va fi alta, în final…

Primul amendament e să dăruiți ce și cât și cui vreți, atâta vreme cât nu uitați de o persoană, pe care poate ați neglijat-o tot anul sau, pe care ați lăsat-o întotdeauna la urmă, sau pentru care nu ați mai avut timp, energie, disponibilitate, sperând, poate, în adâncul vostru că o va vedea altcineva și că poate va avea grijă de ea… Nu, în realitate nu se întâmplă așa. Dacă suntem tot timpul preocupați de alții și sperăm că cineva din exterior va vedea persoana de care vorbeam anterior și că va avea grijă de ea, în locul nostru, ne înșelăm amarnic. Nu numai că nu va fi văzută de alții, dar va fi chiar puțin blamată că poate nu a oferit suficient celorlalți, că poate a uitat ceva sau pe cineva, sau din alte motive. Chiar cred că e trist când uităm de acea persoană care stă pitită într-un colț și așteaptă cu sufletul la gură un semn de afecțiune, grijă și considerație din partea noastră. Da, e evident la cine mă refer: la SINE! Ca să poți dărui, matematica spune că e bine să ai de unde, altfel dă cu minus… Așa, că, dacă vrei să dăruiești, începe cu tine!

Al doilea amendament se referă la acea dăruire în stânga și dreapta, aproape fără discernământ. Așa că, îndemnul meu este să dăruiești, NU DE DRAGUL DE A DĂRUI, ci DE DRAGUL CUI DĂRUIEȘTI! Părerea mea este că e minunat să dăruiești persoanelor care, o dată au nevoie de ce le dăruiești, apoi știu să primească și să aprecieze ce le dai, și mai ales se află pe lungimi de undă similare cu tine. Unii au tradus asta în ”a dărui cu empatie”, eu i-aș spune să dăruiești din inimă, către inimă. Adică să dai fără să te secătuiești.

Ceea ce ne duce la un alt concept, tare dezbătut, mai ales acum în perioada sărbătorilor, și anume IUBIREA NECONDIȚIONATĂ. Continuă lectura

Povestea Ariadnei – reconfigurare de traseu

1920x1080

Am început să scriu despre Ariadna în articolul ”File de poveste…reală” , dar mai sunt multe de spus despre ea și viața ei…

Povestea Ariadnei cu Albert se întâmpla la 2 ani după divorțul său. Fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate, de care nu a fost îndrăgostită nici măcar la început. Dar se căsătorise de foarte tânără, din anul 2 de facultate, pentru că, în sinea ei se temea că dacă nu se căsătorește cu Ștefan, nimeni altcineva nu o va mai cere de nevastă… Un motiv, pe cât de penibil, pe atât de dureros…

De fapt, dedesubturile acestei decizii, ca și multe altele din viața sa, în ce privește alegerea partenerului de cuplu, se bazau pe această teamă, care de fapt era o lipsă acută de stimă de sine, care, după cum avea să afle mai târziu, la sesiunile de dezvoltare personală la care a participat cu sârg, se ducea mai adânc, la lipsa încrederii în ea, la lipsa iubirii de sine și la rularea unor tipare distrugătoare, bazate pe convingerile pe care le-a captat în primii șapte ani de viață.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Ghinion? Sau convingeri?

00693_HDAm crescut cu învățăminte care mai de care mai înfrânante (nu există cuvântul acesta, știu și mă atenționează și word-ul că exagerez, dar îndrăznesc, atâta vreme cât acceptăm cu toții că limba română e un organism viu, în care cuvântul locație și-a pierdut înțelesul inițial și a devenit ”loc de desfășurare”, ”amplasament”, după înțelesul împrumutat cu brutalitate de la prietenii vorbitori nativi de limbă engleză și când cu toții ”agreăm” cu sensul de a fi de acord, după același model al locației, deși eu încă mai agreez o frază scrisă corect românește, cu cuvinte alese după înțelesul lor de pe aceste meleaguri…), cu învățăminte care s-au întipărit atât de adânc în mintea și sufletul meu, încât a le scoate și a mă detașa de ele seamănă cu operația de îndepărtare a unui tatuaj… Până la urmă se dezlipește, dar aproape de fiecare dată lasă urme și cicatrici.

Am crescut cu Ionel Teodoreanu și Medelenii lui, unde toți suferă de mor din dragoste, cu Mihail Drumeș și trilogia lui de iubire suferindă rău, unde nici una din acele mari iubiri nu a avut șansa de a supraviețui, cu Rebreanu, pe care eu îl ador pur și simplu, dar la care nici una din viețile lui Toma Novac nu a fost binecuvântată de o iubire trăită, ci doar fugărită și omorâtă mai devreme sau mai târziu, dar nici una împlinită. A mai trecut prin copilăria și adolescența mea și Mihail Sebastian cu Accidentul lui, Octav Dessila cu poveștile lui de iubire taman din perioada interbelică a Iași-ului meu drag, perioadă care mă fascinează teribil, dar la care frumoasa lui moare stupid și extrem de frustrant pentru cititoarea care speră că măcar unul din autorii preferați să preamărească dragostea împărtășită de partener și trăită ”cu normă întreagă” și firesc până la urmă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

For the full English version of this chapter press here.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Sfaturile și rețetele miraculoase…

cropped-00884_hd2.jpg

„Never make a girl your priority, if she only considers you an option.” Asta am citit într-o zi pe o pagina de facebook… Cu siguranță e valabil și invers, adică: Never make a man your priority, if he only considers you an option.

Sună bine, ca dealtfel foarte multe mesaje de pe facebook… Da, mai spunea cineva că o să se dea un premiu pentru originalitatea citatului…

Suntem atât de avizi de rețete prefabricate, de indicații clare și precise despre cum să ne organizăm viața, cum să avem o relație fericită cu partenerul, cum să ne creștem copiii, cum să iubim, cum să muncim, cum să ne îmbrăcăm și cum să respirăm… Dar, așa cu lux de amănunte…

Pe mine una, mă îngrozesc pur și simplu articolele gen ”rețetă sigură”.

Deunăzi am văzut o aberație, era ceva cam așa: ”475 de reguli pe care trebuie să le urmezi ca să………” (am exagerat puțin, iertare…).  Era vorba despre ce ar trebui să faci pentru a obține o relație cu un bărbat… Trecând peste reacția alergică pe care am dezvoltat-o în ultimii ani la cuvântul ”trebuie”, efectiv nu mi-a venit să cred ce sfaturi erau înșirate cu o nonșalanță stupidă…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți???

03495_HD

Din jurnalul secret al vieții reale:

Am citit undeva că atunci când dormi, sufletul pleacă la plimbare și de aceea nu e bine să te trezești brusc, ești pierdut, nu știi ce e cu tine, sufletul nu are timp să se întoarcă în liniște….aș vrea să mă trezesc înaintea ta, să te privesc cum dormi liniștită și să încep să te sărut ușor…aș vrea să-ți văd sufletul cum se întoarce la tine și cum încet deschizi ochii și-mi spui „bună dimineața”…sau nu-mi spui nimic, doar îmi dai un sărut….

Așa-i scria EL, după ce și-a dat seama că s-a îndrăgostit nebunește de EA…  Și îi mai spunea și:

Tu ești pur și simplu frumoasă…ai în primul rând un chip angelic….un păr absolut superb, niște buze senzuale si extrem de dulci….corpul….corpul e de vis, foarte frumos si mai ales foarte bine proporționat (lucru foarte rar la femei)…pielea….ca mătasea….pur si simplu aș vrea să te ating și să te sărut pe corp mereu….

Si să nu uit: ai o inteligența care mă sperie uneori….super ascuțită…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

De la Făt Frumos la bărbatul real…

femeie in oglinda

Unde sunt Feți Frumoșii de altădată??? Pentru ce se încăpățânează să rămână în povești și în visele noastre, deși noi îi așteptăm cu brațele deschise, cu masa pusă și cu patul făcut și presărat cu petale proaspete de trandafir?… Sau, mai rău, apar, iar peste noapte se transformă în broscoi, deși povestea zicea taman pe dos….

Unde greșim noi femeile? Unde dă cu virgulă? Ce n-am luat în calcul? Ce n-am făcut bine??? Întrebări fără răspuns…

Un concept foarte la modă în ultima vreme este iubirea de sine. Și se pare că acolo ar fi cheia și răspunsul la multe întrebări…

Așa de bine sună, ne-am prins cu toții că dacă nu ne iubim noi însene (e valabil și pentru noi înșine), nu putem nici să acceptăm iubirea altora, nici să-i iubim pe alții. Am trecut de mult de frica de a fi acuzați de egoism, cum adică să te iubești pe tine înaintea copiilor, înaintea LUI, înaintea EI etc…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Provocare…

de mana

Mi-a spus cineva azi dimineață că puțină provocare nu strică…

Nu știu să provoc voit. Nu știu să mă joc de-a șoarecele și pisica. Nu știu să vânez și nici să mă las vânată. Sau să provoc spre a fi vânată.

Știu doar două culori, alb și negru. Nu știu calea de mijloc. Nu știu să mint pentru a manipula. Habar n-am să joc bărbații pe degete. Nu văd rostul unei relații în care nu poți fi tu însăți 100%. Chiar dacă asta înseamnă să păstrezi o parte a ta, care se poate traduce în ”păstrarea aurei de mister”, dar păstrarea acelei părți eu o fac pentru că așa simt, nu pentru că ”așa ar trebui”.

Cică așa e în iubire… Dar eu mă încăpățânez să nu înțeleg…

De ce trebuie să îl fac să alerge după mine, de ce trebuie să mă joc de-a şoarecele şi pisica, doar ca să-l aţâţ, de ce să ne coborâm la acele instincte primare de vânat-vânător, de ce să facem lucruri şi fapte contra firii, contra ceea ce simţim cu adevărat, doar ca sâ-l stârnim pe partener ca să ne „cucerească”, ca să ne „vâneze”, pentru că cică abia atunci simte gustul dulce al victoriei şi cică abia atunci apreciază la adevărata valoare ceea ce are lângă el…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.