Arhive etichetă: atitudine

Leadership în vacanţă

13509088_1349311241752847_1409146945131420905_n

Catrinel Zaharia vorbind la Iasi Business Days 2016

 

Articol publicat de Maura Anghel în Ziarul Evenimentul.

Liderii adevăraţi nu întrerup niciodată pregătirea. Chiar şi când sunt în concediu ei sunt atenţi la dezvoltarea personală. În plus, îşi cultivă mereu valorile şi sunt atenţi la sensul pe care îl dau oamenii educaţiei, performanţei şi relaţiilor interumane

Se vorbeşte foarte mult despre leadership ca despre o condiţie necesară şi suficientă în obţinerea succesului. Consilierii de dezvoltare personală, trainerii, persoanele implicate în managementul firmelor sunt foarte atrase de acest subiect şi folosesc principiile în derularea activităţilor, cu rezultate bune. Puţini vorbesc despre leadership în afara biroului şi mai puţini despre faptul că trebuie făcut oricând, chiar şi în vacanţă.

„Când am primit provocarea de a vorbi despre leadership, gândul meu a zburat mai mult în afara orelor de program şi astfel a încolţit gândul că, de fapt, degeaba aprofundăm şi învăţăm întruna despre leadership şi implicaţiile sale dacă aplicăm asta doar la serviciu sau în ceea ce înseamnă business. Din tot ce am citit, învăţat, experimentat, o concluzie s-a desprins cu claritate şi vehemenţă: leadership înseamnă un cumul de abilităţi, atitudini, aptitudini care sub nicio formă nu se opresc la mediul de business, ci au repercusiuni în toate aspectele vieţii, iar dacă avem grijă să aplicăm, să trăim de fapt ca adevăraţi leaderi doar la serviciu, pierdem de fapt esenţa a ceea ce înseamnă leadership. Cred cu tărie că a fi leader nu este un serviciu, care se termină la ora 18.00, ci implică o multitudine de caracteristici care te ajută atât în mediul de business, cât şi acasă, în familie, în vacanţă, în viaţa de zi cu zi!”, este convinsă Catrinel Zaharia, consultant în business şi autor de carte.

Cum definim un lider bun?

Sunt multe definiţii şi descrieri a ceea ce înseamnă leadership, iar Catrinel Zaharia este de părere că este obligatoriu să includă şi următoarele caracteristici, care au legătură directă cu caracterul profund uman şi anume:

  1. Cei 7 ani de-acasă sau mai bine zis, cu ceea ce ar fi trebuit învăţat şi însuşit în cei 7 ani de-acasă. Fără a intra în amănunte, aici se distanţează clar BUNUL-SIMŢ!! Acela despre care unii dintre noi mai aflăm doar din dicţionare, din păcate.
  2. Stima de sine ridicată. De ce? Pentru că altfel îşi va alimenta dorinţa de a se simţi important şi băgat în seamă, punându-i pe cei din jurul său în poziţii artificiale de inferioritate, umilind, înjosind, chiar dacă extrem de subtil.
  3. Autentic. Cât de uşor este să comunici şi să relaţionezi cu oameni autentici. Doar să fim siguri că vorbim aceeaşi limbă. A fi autentic nu înseamnă a spune neapărat ceea ce gândeşti, dacă asta ar însemna să jigneşti, să răneşti pe cineva. A fi autentic înseamnă să te asumi aşa cum eşti, să-ţi recunoşti greşelile, dar şi meritele, să te poziţionezi corect în raport cu potenţialul tău real şi cu realizările proprii.
  4. Oferă şi primeşte ajutor eficient. „Am fost prezentă la o întrunire a oamenilor de afaceri din zona noastră şi am avut plăcuta surpriză să descopăr că la întrebarea cum definesc succesul personal, majoritatea acelor oameni de afaceri au răspuns: «Să pot ajuta eficient». Mi s-a părut excelent, o dovadă de extraordinar bun-simţ. Eu aş adăuga la oferirea ajutorului eficient şi a cere ajutor. Contactul cu excelenţa inspiră, de aceea a solicita ajutorul, eu consider că este un act de curaj şi maturitate emoţională. Mai mult, tot aici eu aş include şi cererea de ajutor de la divinitate. Smerenia este o calitate ce ţine de esenţa valorilor personale”, a completat Catrinel. A-ţi recunoaşte limitele şi a cere ajutor lui Dumnezeu nu doar când şi când, când ai mai mare nevoie, ci zi de zi este un act care coboară excelenţa în firesc!
  5. Dovedeşte inteligenţă emoţională. Recunoaşterea, conştientizarea, acceptarea emoţiilor proprii şi gestionarea lor eficientă sunt premisele unei vieţi împlinite. Recomand cartea „Inteligenţa emoţională în leadership”, scrisă de Daniel Goleman, Annie McKee şi Richard Boyatzis.
  6. Se auto-educă în permanenţă. Sau altfel spus, care îşi asumă o formare profesională şi personală continuă.
  7. Are atenţie educată. Atenţia este o energie psihică, este cea care ne ajută să selectăm informaţiile pertinente pentru noi din milioanele de stimuli externi. Mihaly Csikszentmihalyi, în cartea sa „FLUX. Psihologia fericirii” descrie foarte bine implicaţiile atenţiei în viaţa noastră, concluzionând aşa: „Atenţia este cel mai important instrument de îmbunătăţire a calităţii experienţei de viaţă”.

„Concluzionând, leaderhipul, din punctul meu de vedere se circumscrie atât vieţii profesionale, cât şi celei private, nu îşi încheie influenţa atunci când părăsim serviciul, sau când am încheiat ziua de lucru, ci se răsfrânge în toate aspectele vieţii noastre şi în toate momentele ei, acasă, la serviciu, în vacanţă” – Catrinel Zaharia

Articol publicat de Maura Anghel în Ziarul Evenimentul.

Anunțuri

În ochii polițistului

12325418_525497760964514_1453086211_n (1)Ieri am aflat și eu de existența lui Marian Godină, polițistul neprihănit și scriitor. Am auzit la radio, după ce-mi dusesem copiii la școală un interviu cu el, m-a făcut curioasă și, ca orice om normal, l-am căutat fuguța pe facebook. Am văzut și că a scris o carte, pe care deja mi-am comandat-o, pentru că am râs cu lacrimi când am citit câteva fragmente din ea.

Ce mai, chiar ți-e drag să vezi că sunt și astfel de oameni.

Și, fără să vreau aproape, m-a purtat gândul la perioada mea de ”haiducie”, când făceam multe drumuri prin țară, ducându-mă la diferite ședințe regionale și naționale. Ca orice șofer, am avut destule experiențe cu reprezentanții poliției, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Am luat amenzi, am luat puncte de penalizare, am mai și scăpat de destul de multe ori, m-am enervat uneori, alteori am plecat cu zâmbetul pe buze, la un moment dat am stat câteva luni fără permis, per total am interacționat…

Însă, în topul experiențelor cu reprezentanții Poliției este o întâmplare ce nu o să-mi iasă ușor din memorie.

Era o zi de vară, după-amiaza spre seara, când avusesem multe și grele de rezolvat la birou, cine a lucrat vreodată în sistemul bancar știe despre ce fel de zile vorbesc. Sunt acele zile când ești atât de obosit, psihic, fizic, intelectual, încât nu vrei decât să ajungi la un pat, deși știi că doar orele acelea de somn ce vor urma nu-ți vor alunga oboseala, pentru că e atât de profundă și înrădăcinată în tine, încât ai avea nevoie de cel puțin o săptămână de somn neîntrerupt, ca să-ți poți reveni cât de cât. Asta pentru că stresul acumulat nu e doar din acea zi, ci din multe de dinainte și mai și știi că mâine va fi tot cam la fel și asta te duce așa ușor spre o stare care frizează disperarea…

Cert e că în acea stare, m-am urcat la volan și mă îndreptam spre un supermarket ca să iau și ceva de mâncare pentru acea seară. Era târziu, dar încă soare (cred că era prin iulie) și ca să-mi mai domolesc tumultul gândurilor am pus un cd cu muzică absolut liniștitoare, niște melodii de suflet. Aveam ochelarii de soare pe nas și conduceam, acum aș spune zen, dar atunci numai zen nu eram, dar îmi doream. Și pe undele melodioase care inundau mașina, am făcut nonșalant la stânga pe o stradă pe care eu știam că se poate intra, însă de câteva zile era interzis. În plus, era o linie continuă peste care trecusem ca să fac acea stângă.

Și după nici 50 de metri iese un domn polițist și-mi face obișnuitul semn, de trageți pe dreapta. Ascultătoare și profund resemnată m-am conformat, am tras pe dreapta, am deschis geamul fără să opresc muzica, am așteptat să ajungă lângă mașină, am ridicat capul spre el, mi-am săltat ochelarii spre creștet și…l-am văzut pe cel care mă oprise. Eram atât de sleită că nu am avut puterea decât să-mi proptesc efectiv privirea în ochii lui. Dragii mei, mă oprise Aidan Quinn când era tânăr. Avea bărbatul acela niște ochi verzi-albaștri în care te înecai pur și simplu. (Cine mă cunoaște știe că am o slăbiciune pentru ochii de culoarea asta. Din fericire e una din primele culori pe care le văd în fiecare dimineață, imediat ce soțul meu drag deschide ochii și-mi spune încet bună dimineața…) Dar atunci, în acel moment eram doar recunoscătoare că măcar e frumos domnul ce mă va amenda.

Însă, exact în acea fracțiune am înțeles ce voiau să spună toți scriitorii care descriu cum poate electriza privirea unei femei. Da, am zis bine. Eu eram prea amorțită de oboseală ca să mai reacționez în vreun fel, însă în momentul în care eu mi-am odihnit privirea în ochii lui, el, Aidan Quinn a tresărit puternic. Acum pun pauză, ca-n filme, ca să explic ceva. Vă dau cuvântul meu că nu era absolut nici urmă de flirt în acel schimb de priviri, nici urmă de șăgălnicie, nici urmă de insinuări ale clasicei atracții male-female. Nu știu ce era, dar era profund și frumos. Eu nu am zis nimic, el s-a prezentat și mi-a cerut actele. I le-am întins, le-a luat și m-a întrebat câte puncte adunasem până atunci, pentru că ce făcusem implica încă vreo câteva. Habar n-aveam și am recunoscut asta fără tăgadă. N-a mai zis nimic, a luat actele și a plecat la mașina lui, de peste drum. A stat destul de mult, scriind ceva acolo. Eu credeam că e procesul verbal, dar pur și simplu nu mă afecta deloc acest lucru.

Într-un final termină, iese din mașină cu actele mele și încă niște hârtii și vine spre mine. Când era pe la mijlocul străzii, eu m-am întors spre el și l-am privit din nou. Iar el a avut aceeași reacție ca prima dată. A tresărit, dar vizibil. A ajuns lângă mașina mea, mi-a întins doar actele mele și a zis atât: M-am înduioșat! Aveți grijă cum conduceți!

Am plecat plutind, cu un zâmbet larg și cu o stare cu totul nouă. După câteva minute mi-am dat seama că nici măcar nu-i mulțumisem…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Primul pas spre succes – „să fii mulţumit cu ce ai acum”

12642724_456333651217150_4969481126406097395_n (2)

Articol publicat de George Onofrei in Ziarul de Iasi in suplimentul Oameni & Afaceri cu sprijinul AVISSO. http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/primul-pas-spre-succes-a-sa-fii-multumit-cu-ce-ai-acuma–118178.html

Cum să „evadezi” din mediul corporatist şi să reuşeşti să ţii o dreaptă măsură între profesie şi familie, păstrându-ţi în acelaşi timp femininatatea şi să contiui să urci treptele profesionale – sunt provocările pe care şi le-a asumat cu realism Catrinel Zaharia, în prezent proprietară alături de soţul său a companiei Extind Management, autoare a volumului Totul pentru femei. Mic tratat de regăsire şi organizatoare de evenimente de dezvoltare personală.

Înainte de a ajunge antreprenor, Catrinel Zaharia a fost mai bine de un deceniu angajată în cadrul unor corporaţii. A ajuns să cunoască foarte bine mediul bancar din interior, lucrând mulţi ani ca manager, a trăit criza financiară în interiorul sistemului şi a rămas în cadrul acestuia până în anul 2012. Viaţa de familie a fost aceea care a făcut-o să îşi re­e­valueze planurile de carieră. După ce a renunţat la sectorul bancar, pentru câteva luni a avut un alt job – manager de evenimente, însă a rea­lizat repede că soluţia nu o reprezenta schimbarea angajatorului, ci să devină propriul angajator. „Deja simţeam lipsa copiilor, şi ei o simţeau pe a mea, era clar că apăruse un dezechilibru între planurile personal şi profesional. Trebuia să fac o schimbare”, spune Catrinel Zaharia.

Oricât de atrăgătoare ar fi perspectiva de a deveni antreprenor, tranziţia pare să nu fie uşoară. Din momentul în care renunţi la stabilitatea unui job pentru o aventură în afaceri pe cont propriu trebuie să fii dispus să te confrunţi cu cel mai neplăcut lucru: instabilitatea. Iar succesul nu este niciodată garantat, doar riscul fiind sigur.

„Toţi avem copii, utilităţile trebuie achitate în fiecare lună, şi a­tunci salariul îţi dă un confort.  Când eşti pe cont propriu, apar fluctuaţii, nu te poţi baza pe venituri constante. Sigur, poţi face di­fe­ri­te previziuni, poţi avea permanent proiecte în derulare, dar ni­cio­dată nu poţi previziona 100% şi intrarea veniturilor în companie. Cu asta m-am confruntat la început”, spune Catrinel Zaharia, a­dă­ugând şi un paradox pe care l-a ex­perimentat alături de soţul său în ultimii ani: „e mult mai uşor să fii eficient şi să faci economii a­tunci când ai o sumă mai mare de bani în cont, când ai siguranţa financiară. Atunci îţi permiţi să faci strategii, să analizezi foarte limpede. Când încasezi din când în când, ai frica zilei de mâine, paradoxal, cheltui mai mult!”. Continuă lectura

Tăcerea… aur sau smoală

776_647145761978246_2047432265_n

Tăcerea poate fi de aur în anumite momente… Atunci când cel de lângă tine are nevoie doar de o strângere de mână sau de o îmbrățișare sau pur și simplu de o plimbare în tăcere fără să fie nevoit ”să vorbească despre asta”, vorba filmelor de duzină…

Sau mai este extrem de bine venită atunci când interlocutorul scoate flăcări pe nas și fum pe urechi de nervos ce e și te roagă cu o ultimă sforțare să taci și eventual să amâni discuție pentru mai târziu, chiar dacă tu ai fi în stare să dai și ultimul tău bănuț ca să i-o zici…, să-i zici tu una așa de la obraz, să-i explici tu cu lux și amănunte ce și cum și evident să demonstrezi câtă dreptate ai și cât de tare a greșit celălalt, acela cu ochii roșii deja de furie.

Da, acela este un excelent moment SĂ TACI!

Însă în alte momente, care la un moment dat se cronicizează, tăcerea poate fi de smoală, o smoală care grea și opacă fiind, îți tot astupă sufletul și te tot determină să zâmbești tâmp, să înghiți în sec și să dai afirmativ din cap la inepțiile frumos înșirate de celălalt. Din păcate, la genul acesta de comportament și atitudine, celuilalt i se alătură vrând-nevrând și alții și astfel această tăcere de smoală degenerează într-un stil de viață, stil profund nefast pentru sine. Însă, din exterior asta se vede excelent…

Problema apare când interlocutorul are un comportament ostil, când, conștient sau nu, se folosește de tine pentru propriile sale interese, când este slab și frustrat și își maschează minusurile sub un comportament dominant, meschin, răutăcios, sau fanfaron, când minte și tu îți dai seama, dar nu spui nimic, îți este rușine de rușinea lui, când te manipulează, jucându-se pur și simplu cu sentimentele tale, iar tu îți dai seama, dar nu faci nimic pentru a remedia situația.

Abia atunci, comportamentul firesc ar urma tot traiectoria oglindă, adică nu pot răspunde la palme fizice sau sufletești cu zâmbete și cu o bunăvoință nefirească.

Sau, mai este și cazul când interlocutorul este echilibrat și binevoitor, însă propunerile sale nu coincid cu dorințele și/sau nevoile celui despre care vorbim. Durerea apare, când de dragul de a face pe plac celuilalt ( ATENȚIE: NU de dragul celuilalt), persoana acceptă și acționează împotriva a ceea ce simte și dorește cu adevărat.

Dacă se întâmplă lucrul acesta sporadic, e perfect normal, la o adică toți facem anumite compromisuri în cuplu sau în viața noastră socială. Dacă se cronicizează acest comportament, atunci apare un mare și strălucitor semnal de alarmă! Atunci tăcerea devine de smoală pentru că acoperă însăși esența noastră…

Și, din păcate, ceea ce se întâmplă, este că smoala asta determină un stil de viață, un comportament universal valabil, de care este extrem de greu să scapi. De ce? Simplu, pentru că acest stil comportamental are niște avantaje fantastice, traduse prin sociabilitate, prin faptul că ești căutat în permanență de rude, familie, prieteni, ți se spune așa picurat constant că vaai ce inimă mare ai tu, toți încăpem în ea, ți se mai laudă spiritul întreprinzător, jovialitatea, vorba bună pe care o ai pentru fiecare, dar, ATENȚIE, ți se mai laudă și generozitatea extraordinară, ajutorul necondiționat pe care-l dai altora, ajutor de foarte multe ori material, dar și moral, pentru că ajuți pe toată lumea, cu zâmbetul pe buze, fără să aștepți nimic în schimb…

Pentru că tipul universal salvator și erou confirmat sau neconfirmat, dar desemnat, numai autentic nu este când doar dă și dă, sperând la un moment dat că va primi o recunoștință veșnică și universală, că i se vor recunoaște absolut toate meritele, că în sfârșit va primi acea APRECIERE atât de mult dorită, încă de pe când era copil…

Dar, realitatea arată că nu se întâmplă așa niciodată, că vor exista ”sugative” de energie și de avantaje materiale în permanență în jurul său și să el/ea se va strădui în permanență să facă pe placul tuturor, dar evident, acest lucru este imposibil, și uite-așa va aduna frustrări, peste frustrări, peste frustrări, care mai apoi se transformă în furii și alte furii, combinate cu remușcări, căințe și sentimente de vinovăție, toate puse una peste alta într-un ghiveci emoțional nu doar dăunător, ci aproape malefic, care însă este adânc îngropat în acea ființă sub stratul gros de smoală de la tăcerea perpetuă din momentele când urletele și chiar vreo două perechi de palme aplicate interlocutorului ar fi părut muuult mai firești…, fără evident, a pica în penibil și evitând evident violența sub orice formă…

Și nuuuu, nu vă gândiți că este vina celorlalți, niciodată nu e. Lipitori sociale au existat și vor mai exista, oameni dornici să profite de bunătatea și disponibilitatea altora, fără a da ceva în schimb, la fel, îi găsim în continuare, șantajiști emoționali, care-și ascund neputințele sub masca unui comportament tiranic și dominant față de partener, la fel, paraziți sociali, ”prieteni” pe care invariabil îi tratezi cu ”vai, săracul/săraca, are nevoie de mine, numai EU pot să-l ajut acum în momentele astea grele”, evident momentele astea grele fiind zilnic sau o dată la câteva zile, așa că să te aștepți să-i ”repari” sau să-i ajuți pe toți este nu doar utopic, ci nebunesc și penibil.

Important este cum te poziționezi tu față de ei, ce și cât le permiți, ce și cât le dai și de câte ori, ce limite impui tu față de ei și evident, cum reacționezi la comportamentele lor… Dar asta ni se pare tare greu de realizat…

Da, chiar dacă nu ne place să recunoaștem, vina este la noi, la cei care nu știm să spunem NU, la cei care ajutăm material, energetic, spiritual și moral pe oricine și oricând, punând-ne ostentativ pe locul doi și trăind într-un dolce far niente PENTRU NOI, ocupați fiind să facem TOTUL pentru ceilalți. Asta, în esență, nu înseamnă nici asumare a propriilor trăiri, sentimente, dorințe, idealuri, spaime, frici, neputințe, limite și nici authentic…

Iar cu smoala deja acumulată și întărită, nu ne rămâne decât să luăm un târnăcop, să o spargem în bucăți și să o eliminăm. Unii îi spun dezvoltare personală, eu i-aș spune ASUMARE DE SINE, dar pe bune. Da, procedeul în sine este dureros și cutremurător, ca la orice explozie, mai mult sau mai puțin ”nucleară”. Însă, curajul de a face această schimbare nu rămâne nerăsplătit.

E greu? Poate, dar este extrem de ELIBERATOR și aducător de enorme satisfacții personale, în primul rând în ceea ce privește RESPECTUL față de sine, IUBIREA de sine, ÎNCREDEREA în sine! Și, indiscutabil, revine cu forță, în valuri copleșitoare BUCURIA DE A TRĂI!

Articolul integral va putea fi citit in următoarea carte scrisă de Catrinel Zaharia

Fotografia din selectia The Imaginarium.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Când ți se urăște cu binele

Și deodată te întrebi ce s-a întâmplat cu iubirea? Unde s-a dus?

Cum de funcționăm în halul acesta de anapoda? Cum de suntem așa de pe dos croiți că reacționăm mai rapid la negativ decât la pozitiv? Cum de ne lăsăm acaparați de rutină, de comod, de banal? De fapt, cum se spune prin popor, ”ni se urăște cu binele”. Da, pe bune!

1511949_885107448190619_7312484753960749620_oDin păcate, unii dintre noi funcționează doar după tiparul distructiv: apreciezi la adevărata valoare pe cineva sau ceva, doar dacă pierzi acel ceva sau acea persoană. Nu să moară, Doamne ferește, ci să nu mai fie cu tine… Abia atunci, te apucă părerea de rău, teatrul ieftin, declarațiile sforăitoare, uneori chiar lacrimi cât bobița de strugure, urmate de tânguiri penibile, ”cum de nu mi-am dat seama ce minune de om am lângă mine!!!”, ”îmi pare rău, numai pe tine te iubesc!”, ”Scuze, m-am luat cu treaba”, urmate de furie și de revoltă ”Da’, ce m-am dus la f…t?? Nu, m-am dus să fac bani, pentru familie!! Ce dacă nu te-am mai văzut și te-am ignorat cu lunile??? Eu fac bani, înțelegi?”… Și dacă tot nu merge, revine la ”Hai, că te iubesc!! Numai pe tine! Cine mă mai înțelege ca tine? Unde mai găsesc eu una mai bună ca tine? NICĂIERI, înțelegi?”

Da, evident că înțelege, că nu-i retardată, dar de multe ori nu mai contează… E obosită de încercări, de dezamăgiri, de aceleași răspunsuri, de negocieri interminabile pe teme atât importante, de genul unde ne facem casa și ce credite luăm, cât și banale, de genul ”am nevoie să mă ajuți la cumpărături… Nu, nu azi!”, ”S-a stricat mașina de spălat vase, te rog cheamă un instalator!… Da, dar nu azi, că n-am timp, mai vorbim săptămâna viitoare”, ”Am nevoie de rechizite pentru birou. … Ei, na, sigur te mai descurci vreo săptămână”, ”Mergem și noi anul acesta în concediu? … Nu știu, vorbim mai încolo”, mai încolo, după ce trece anul evident…

Cert e că oboseala profundă vine din frecvența și densitatea mult prea mare a acestor lamentări, negocieri absurde, discuții fără dorința de a rezolva problema, ci doar contraziceri inutile și continue! E sătulă până peste cap să-i fie greu cu el și e foarte mirată când vede că există cupluri în care lor le este foaaarte ușor unul cu celălalt.

Când negocierile și discuțiile surde nu-și au locul, când pot comunica și se pot înțelege, FĂRĂ NEAPĂRAT A FI DE ACORD UNUL CU ALTUL DE FIECARE DATĂ. Dar au învățat să conviețuiască unul cu altul ARMONIOS, fără cioturi și poticneli la fiecare pas, unde compatibilitatea există, iar porțiunile unde nu a existat de la început au fost umplute cu iubirea celor doi și cu un grad de toleranță izvorât din dorința de a-i ușura celuilalt existența.

Pentru că, de fapt, e la îndemâna oricui să-și facă viața mai ușoară, mai suportabilă, mai frumoasă și mai plină de bucurii, pur și simplu fiind mai atent la sine, DAR și la cei din jur, din jurul acela apropiat în primul rând, din jurul acela de zi cu zi. Acolo unde avem întotdeauna alegerea fie de a ne îngreuia viața, însă dovedind că unul A AVUT DREPTATE, NA!, fie de a ne ușura și înfrumuseța viața, cu accente nu pe ”cine a avut dreptate” și/sau ”cine, cui a zis-o”, ci pe ARMONIE, FRUMOS, IUBIRE, viață trăită cu zâmbetul pe buze, cu motive bine întemeiate pentru asta…

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Despre lene

10408121_791545764265428_8461272654917831605_n

Am început un articol despre sărut, dar nu l-am mai putut continua… Starea mea roz de dimineață s-a cam umbrit după ce doi dintre oamenii cei mai importanți pentru mine de pe acest pământ tocmai au semnat actele de divorț după o căsnicie de peste 40 de ani…

De aceea, I don’t quite feel that love is in the air…, așa că articolul despre sărut a coborât nițel în sertar urmând să iasă de acolo după vreo câteva zile când furtuna și bulversarea din inima și sufletul meu se vor fi domolit și voi putea din nou vorbi despre puterea și impactul unui sărut de calitate, adică de fapt nu sunt săruturi de calitate bună sau proastă, ci sunt săruturi sau nu.

Oricum, revenind, dat fiind sursa profundă de inspirație de care tocmai am amintit, o să scriu azi despre LENE!

Lenea e cea care ne face să spunem savant: ”ei bine, asta e ceea ce cred eu și simt eu și nimeni și nimic nu-mi va schimba punctul meu de vedere”, pentru că na, vorba aia, eu sunt cea cu principii solide și cu credințele mele, pe care nici uraganul Katrina nu mi le poate zdruncina. Așa că eu nu zic TE IUBESC!, nu zic pentru că așa am apucat eu și nici mama n-a zis și nici maică-sa nu i-a zis soțului său, deși l-a iubit ca o nebună, l-a iubit mai mult decât pe copii, probabil mai mult decât pe sine, pentru că după moartea lui singura sa preocupare a fost să se distrugă încet și sigur până ce l-a urmat liniștită și fericită în groapă. Așa că nici eu nu zic TE IUBESC! Pentru că e evident și tre’ să se prindă el singur că-i așa… Ei bine, nu, nu-i așa!!

Iubirea, am mai zis-o, că am auzit și eu de la domnul Stephen Covey, e un verb, adică nu e suficient să o zici, să o aclami în gura mare pe străzi, ci, ca să fie percepută și simțită de celălalt e nevoie să fie și arătată, demonstrată! Da, e bine și important să fie ȘI dovedită, dar nu doar dovedită, ci și SPUSĂ, DECLARATĂ, fucking VERBALIZATĂ!! Că, de aia noi suntem oameni cu gură cu tot, cu glas cu tot, cu cuvinte cu tot, ca să le și spunem, nu doar să presupunem că celălalt e telepatic și ne ghicește gândurile… Sau, mai e un aspect pe care unii dintre noi îl numesc cu emfază demnitate, dar de fapt e un orgoliu prostesc care macină și distruge. Adică, vezi dragă Doamne, că eu nu zic pe gură chestiile astea care l-ar face să și-o ia în cap, cum că-l iubesc, că-l ador, că iubesc la nebunie diminețile când mă trezesc lângă el, că ador să-i simt mâna pe mine când adorm, că sunt extrem de fericită că sunt la un braț distanță de el și fizic și sufletește!!

Așa că nu zic!! Că mai și citesc niște aberații de cărți, care mă învață cum să-l țin la foc mic pe termen lung, să-l țin într-un fel de priză în care să alerge în permanență după mine să gâfâie și să simtă ce greu este să mă cucerească și să mă mențină în viața lui… Ei bine, se pare că stratagema asta nu funcționează DELOC pe termen lung. Pentru că orice om obosește la un moment dat s-o facă pe Hercule în relația sa și să demonstreze în permanență…ceva…habar n-am ce, dar care să-l facă pe el și/sau s-o facă pe ea să mai stea oleacă în relația/căsnicia respectivă. Din păcate, atunci când intervine oboseala aia cumplită, în care predai armele și spui ”gata, nu mai pot”, dacă se ajunge aici, de cele mai multe ori este deja prea târziu, iar relația de iubire e dusă demult și e foarte greu de înviat…

Da, deși nu pare, asta e LENE, lenea de a nu ieși dintr-un tipar, deși văd că e nociv și că nu-mi face bine și că mă afectează pe mine și pe cei dragi mie masiv… Lenea de a nu sparge o credință veche adânc înrădăcinată în mine, lenea de a nu face o schimbare benefică în mine, lenea de a nu accepta noul în viața mea…

Sunt multe tipuri de lene care ne afectează… Continuă lectura

Excelența – firesc, nu ideal

11143255_442803705900587_6555351005514923973_nExcelența… O temă pe cât de frumoasă și specifică, pe atât de provocatoare și generoasă.

Până să definesc excelența, voi începe prin a spune ce NU este excelența.

Excelența nu este ”merge și așa”, nu este ”e de vină sistemul” și nu este ”eu știu tot din acest domeniu, nu mai am ce învăța”, după cum nu este nici perfecționism, sau căutarea constantă a perfecțiunii care nu poate fi nicicând atinsă, lăsând loc doar frustrării pe termen lung.

Din punctul meu de vedere, pe lângă multe situații pozitive, 2 dintre situațiile negative cu care ne-am confruntat noi, ca națiune sunt: dacă până în 1989 aveam specialiști pe diferite domenii de activitate, dintre cele mai de bază (cizmărie, lăcătuș, alți reparatori, până la cercetători de nivel înalt), dar ne lipseau oamenii care să promoveze și să vândă corect acele produse, după `89, dar mai ales după 2000, avem vânzători care, după instruiri repetate și extrem de bine realizate, sunt în stare să vândă și gheață la eschimoși, însă nu prea mai avem gheață, adică încep să ne lipsească specialiștii și produsele efective care să fie vândute. Adică e știut, serviciile surclasează drastic producția.

Pe scurt, dacă înainte aveam CE?, dar ne lipsea CUM? să vindem, acum știm CUM să vindem, dar ne cam lipsește CE-ul din ecuație. Ei bine, din punctul meu de vedere, EXCELENȚA acoperă ambele arii și CE și CUM.

Dacă at fi să definesc excelența prin 3 cuvinte, acestea ar fi: CALITATE, CALITATE și CALITATE

  • calitatea intrinsecă
  • calitatea umană
  • calitatea relației

La ce m-am referit de fapt?

Continuă lectura

Iubirea necondiționată nu funcționează …

Catrinel Zaharia - fotoAm mai abordat acest subiect, dar simt nevoia să-l ”atac” din nou. Mă refer la iubirea necondiționată…  Adică, acea iubire în care dai și iubești fără să primești nimic în loc, de fapt fără să aștepți nimic în loc… O să pornesc cu concluzia mea, care evident nu are calitate de verdict absolut, ci este părerea mea pur și simplu.

Sincer, eu cred că nu prea funcționează iubirea strict necondiționată, decât în relația părinți-copii. Adică eu cred că doar părinții își iubesc necondiționat copiii pe termen lung. În rest, când vorbim de cupluri, iubirea total necondiționată este cam condiționată de iubirea necondiționată a celuilalt, dacă mi se permite acest joc de cuvinte…

Nu știu cum, dar toți pretindem să fim iubiți necondiționat! Iubiți, acceptați așa cum suntem, valorizați și înțeleși întotdeauna… Ce se pierde uneori din vedere este că noi, de fapt, suntem oameni cu nevoi, cu dorințe, cu sentimente, cu rezervoare de iubire de umplut, iar ce funcționează, mai ales pe termen lung este simpla lege a echității, sau măcar a compensărilor… Eii, cum așa, ca la piață? Nu chiar ca la piață, dar dacă e să fim sinceri, totul are un oarece preț pe lumea asta…

Păi, în cuplu, chiar cred că poate iubirea exista și duce la funcționarea relației DOAR dacă este condiționată. Condiționată de…? Simplu, condiționată de iubirea celuilalt…

Păi hai să vedem, cum ar fi o relație de iubire care avem senzația că este necondiționată,  între un bărbat și o femeie. Continuă lectura

Corporatist vs. Antreprenor, la feminin

Recrutat in Brasov - foto1

Interviu la emisiunea „Recrutat in Brașov” la Digi24 TV alături de Laurențiu Țiței despre decizia trecerii de la corporatism la antreprenoriat.

Emisiunea integrală poate fi urmarită aici.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut interviul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Interviu PentruEa.md cu Catrinel Zaharia

Un interviu cu intrebări surprinzător de profunde realizat de Diana Musaelean (PentruEa.md) la care Catrinel Zaharia a răspuns cu nonșalanța caracteristică.

  • „Nu poți avea succes în carieră, dacă nu-ți descoperi feminitatea și personalitatea”
  • „Ce-ar fi dacă atunci când luăm o decizie, să ne punem întrebarea, care este suferința dacă fac această alegere?”
  • „Fericirea poate fi în cafeluța care ți-o aduce soțul în pat.”
  • „Atitudinea este un geam prin care privim realitatea, noi alegem, geamul să fie murdar sau curat!”

pentrueamd_newInterviu realizat cu ocazia lansării la Chișinău a cărții „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în cadrul conferinței WOW GEN Leadership, Motivatie și „Totul pentru femei”.

Suferința asumată

1464680_10204431202492633_664479318632783098_nCe ne mai place să ne cramponăm și să ne strofocăm în a găsi răspunsul la marea întrebare a zilelor noastre: TU CE ÎȚI DOREȘTI CU ADEVĂRAT?

Și fiecare se apucă unul mai savant decât altul să-și dea cu părerea (inclusiv eu), cum că ne-am dori fericire, sublim, armonie, iubire, liniște sufletească, pace în lume, eradicarea sărăciei și tot felul de deziderate care mai de care mai înalte, mai spirituale, mai demne de urmat…

De fapt, răspunsul ne duce cam pe toți în același loc, în aceeași arie de fapt, a concretului, pentru că asta e ceea ce trăim, mâncăm, iubim și respirăm în fiecare zi. Idealizările fac bine în timpul meditațiilor și/sau în momentele de respiro. Că altfel, ne dorim cam toți aceleași lucruri, la diferite nivele și momente.

Adică ne dorim să fim sănătoși noi și familia, ne mai dorim o casă minunată, o mașină luxoasă în care să ne simțim extrem de confortabil, ne dorim să călătorim cu diferite scopuri: să vizităm, să ne odihnim, să ne distrăm, ne dorim să iubim și să fim iubiți, adică o relație sublimă cu compatibilitate 100% pe toate planurile, adică și să putem vorbi câte-n lună și stele și să facem sex grozav cu orgasme-n lanț de minim 3 ori pe săptămână, ne dorim să ne descoperim vocația și pasiunile și să facem din ele afacerea secolului (adică să muncim de plăcere, tra la la), ne dorim să fim apreciați, valorizați, mângâiați în orgoliu, și, în plus față de toate astea ne dorim să avem bani din belșug.  Banii ăștia, am înțeles deja ne asigură două lucruri esențiale, pentru că, nu-i așa, nu ne dorim bani să-i facem căpiță și să ne suim victorioși în vârful ei, ci vrem bani pentru:

  1. Un confort extraordinar pe toate planurile (adică vreau să am o casă cu 3-5 dormitoare aranjată ca în ”ideal decor”, vreau să conduc un mercedes/volvo/audi/bmw nou și nu o dacie veche (după principiul că dacă tot mai plâng câteodată, mai bine plâng în mercedes decât în autobuzul 33), vreau să călătoresc la business class pentru că mă simt groaznic de bine făcând asta, vreau să văd lumea din hoteluri confortabile unde să-mi vină să mă descalț în cameră, vreau să-mi pot trimite copiii la cele mai bune școli, vreau să-mi pot cumpăra ce haine vreau, ce mâncare îmi place, să-mi permit să plec în orice week-end am chef în orice parte a lumii, să-mi pot îmbogăți cunoștințele în ce domeniu vreau, asta însemnând accesul la o educație elitistă, care costă și tot așa, s-a înțeles cred conceptul.
  2. Să pot ajuta și direct pe alții, adică să le dau fie pește, fie undiță, dar să-i ajut pe cei mai puțin norocoși decât mine, dar și indirect, adică să trimit niște bani care să asigure fie mâncare pentru un grup defavorizat, fie să sprijine construirea unui edificiu (adică nu mă duc eu personal să pun cărămidă peste cărămidă, ci dau bani unui grup de oameni care să asigure munca efectivă), sau pur și simplu să dau niște bani în folosul comunității din care fac parte, dar fără a asigura și munca efectivă care să ducă la anumite îmbunătățiri de care să beneficieze anumiți oameni.
    Cam asta vreau și cam asta vrem toți. Nu e rocket science, ci doar bun simț. Nu e nevoie de o viață de căutări pentru asta, ci doar o simplă conștientizare…

DAR, întrebarea pe care o evităm și la care pretindem (conștient sau nu) că  nu e nevoie să răspundem este: ce ești dispus să faci pentru asta? Sau, de fapt, CARE ESTE SUFERINȚA PE CARE EȘTI DISPUS SĂ ȚI-O ASUMI? Continuă lectura

Promoție carte in farmaciile Ropharma – “Trăiește, iubește, citește!”

promotie Ropharma martie 2015In primăvara lui 2015, în farmaciile Ropharma selectate, se va desfașura campania “Trăiește, iubește, citește!”. Mecanismul campaniei: la 3 cutii de Pagosten sau la 2 spume Lady Health achiziționate, clienții primesc cadou cartea “Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” scrisă de Catrinel Zaharia.

Ca urmare a parteneriatului cu Ropharma, veți putea găsi cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire” în farmaciile Ropharma reprezentative din județele: Bacău ( 20 farmacii ), Botoșani ( 2 farmacii ) , Brașov ( 2 farmacii ) , Harghita ( 10 farmacii ), Iași ( 29 farmacii, inclusiv în Palas Mall), Mureș ( 22 farmacii ), Neamț ( 15 farmacii ), Prahova ( 1 farmacii ), Sibiu ( 2 farmacii ), Suceava ( 2 farmacii ), Vaslui ( 7 farmacii ) și Vrancea ( 3 farmacii ).  Lista completa celor 115 farmacii Ropharma o gasiti aici .

Am crezut că o să-mi fie suficient să am o carieră

Catrinel Zaharia - BankIndiferent de domeniul în care am lucrat, un aspect se tot repeta. Oamenii vorbeau cu mine, vorbeau despre viaţă, despre bucurii și necazuri, despre ei și despre alţii, dar nu neapărat despre partea de business care ne adusese faţă în faţă.

De ce? Simplu, pentru că îi ascultam, îi înţelegeam și empatizam cu ei… asta fac femeile. Toate femeile ar putea face asta dacă s-ar opri un pic din goana lor de a crea, a conduce, a rezolva, a se strădui în permanenţă să atingă un target impus de alţii sau de ele însele.

Cele mai frumoase „afaceri” (dacă le pot spune așa deși, atunci când am fost doar angajată, nu era afacerea mea, dar o simţeam ca fiind aşa) le-am făcut cu acei oameni care au văzut în mine mai mult decât un reprezentant al unei companii, au văzut omul din mine, au văzut FEMEIA din mine.

De aceea cred cu toată fiinţa mea că fiecare femeie are o datorie faţă de sine, aceea de a se cunoaște, a se accepta, a se valoriza, a alege și a trăi în armonie cu sine și cu cei din jur.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Target, business, corporate…

Catrinel ZahariaTarget, business, corporate… Cuvinte pretenţioase care, rostite de vocea gravă a unui bărbat, pot avea avea rol de zăvor în lumea celor ce strunesc banii. Susurate de glasul blând al unei femei, pot fi oricând o uvertură pentru o simfonie a afacerilor, scrisă zi de zi pe un portativ înţesat cu cifre…

  • “Adevãratul leadership se învaţã în cei şapte ani de acasã”
  •  “Provocarea cea mare este să ai o carieră, dar să-ţi faci timp să arăţi că totuşi eşti femeie”.
  • “Este extrem de important să-ţi dimensionezi corect aspiraţiile, să-ţi propui şi să-ţi clarifici locul unde vrei să ajungi, apoi să nu te abaţi de la drumul propus, în ciuda piedicilor”.
  • “Dacă aş simţi că sunt deja pe culmi, ar însemna că nu mai am unde urca şi atunci m-aş plafona”
  • “Un om de succes e un om împăcat cu sine.“
  • “Familia te iubeşte şi te susţine întotdeauna, fără să-i pese dacă eşti sau nu om de afaceri”.
  • “Gradul valorii este dat de gradul de intensitate cu care este dorit un anumit lucru, persoană, sentiment. Iubirea, în toate formele ei, este cea care mă ghidează în tot ce fac”.
  • ”E important pentru o femeie să se ştie apreciată. Ce este un diamant sau o perlă dacă nu le doreşte nimeni? Sticlă şlefuită…”

Extras dintr-un interviu realizat in 2009 de Maura Anghel in Glare – prima revista de business si lifestyle din Moldova.

 

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Public Speaking cu Amalia Sterescu la Iasi

1779747_328950953952530_6987983943943201225_nUnii spun că frica de vorbit în public este a doua după frica de moarte. Alții spun că vorbitul în public este o artă, accesibilă doar unora, puțini, aleși, cei  inițiați și doar după îndelungi și istovitoare pregătiri.

Amalia mi-a spulberat ambele mituri în decursul zilei de curs intensiv de Public Speaking la care am participat la București. Asta pentru că până atunci nu se făcuse acest curs și la Iași. Însă, eu am ales să fac efortul de a mă trezi la ora 2 am, pentru a ajunge la cursul care începea la ora 9am. A meritat întrutotul.

A fost o zi extraordinară, pe parcursul căreia am învățat tehnici concrete, am făcut exerciții multe, mi-am învins temerile legate de vorbitul în public și am învățat să le abordez altfel.

De aceea, recomand cu toată căldura să nu ratați ocazia și să participați la cursul de Public Speaking pe care îl va ține Amalia în Iași, pe data de 30 ianuarie. Și aștept cu mult drag impresiile voastre după!

Iar a doua zi, pe 31 ianuarie, ca o continuare firească, este cursul de Networking Strategic, indispensabil oricui vrea să reușească în afaceri.

Înscrierile se mai pot face inca aici: http://www.publicspeakingschool.ro/mastering-public-speaking-networking-strategic/

Melodramele lor

Ce ne plac nouă melodramele și tragediile aproape grecești, da’ ce le mai plac și lor… Am ajuns la concluzia că dacă poate cineva să le întreacă pe femei în a induce, trăi, suferi și savura tragediile din amor, acesta nu poate fi decât un bărbat (adică mai mulți).

Cum așa? Păi, hai să ne gândim. E a nu știu câta oară când aud de povești similare, adică, nu sunt povești chiar la fel (că atunci ar fi chiar de speriat), dar sunt variațiuni pe aceeași temă.

Când, dacă o femeie își permite să se comporte și să reacționeze exact așa cum simte, riscă să fie greșit înțeleasă și fie să fie considerată o pradă ușoară, fie să-l sperie pe partener cu amploarea pasiunii recunoscute. Când, dacă o femeie își permite să fie autentică și, atunci când un bărbat îi declară cât de mult este îndrăgostit de ea și cât de mult își dorește să fie împreună, ea răspunde cu aceeași monedă, riscă să-l piardă pe bărbatul respectiv tocmai din cauză că și-a permis să fie naturală, firească și congruentă în comportamente cu trăirile ei interne.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Povestea Ariadnei – reconfigurare de traseu

1920x1080

Am început să scriu despre Ariadna în articolul ”File de poveste…reală” , dar mai sunt multe de spus despre ea și viața ei…

Povestea Ariadnei cu Albert se întâmpla la 2 ani după divorțul său. Fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate, de care nu a fost îndrăgostită nici măcar la început. Dar se căsătorise de foarte tânără, din anul 2 de facultate, pentru că, în sinea ei se temea că dacă nu se căsătorește cu Ștefan, nimeni altcineva nu o va mai cere de nevastă… Un motiv, pe cât de penibil, pe atât de dureros…

De fapt, dedesubturile acestei decizii, ca și multe altele din viața sa, în ce privește alegerea partenerului de cuplu, se bazau pe această teamă, care de fapt era o lipsă acută de stimă de sine, care, după cum avea să afle mai târziu, la sesiunile de dezvoltare personală la care a participat cu sârg, se ducea mai adânc, la lipsa încrederii în ea, la lipsa iubirii de sine și la rularea unor tipare distrugătoare, bazate pe convingerile pe care le-a captat în primii șapte ani de viață.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți???

03495_HD

Din jurnalul secret al vieții reale:

Am citit undeva că atunci când dormi, sufletul pleacă la plimbare și de aceea nu e bine să te trezești brusc, ești pierdut, nu știi ce e cu tine, sufletul nu are timp să se întoarcă în liniște….aș vrea să mă trezesc înaintea ta, să te privesc cum dormi liniștită și să încep să te sărut ușor…aș vrea să-ți văd sufletul cum se întoarce la tine și cum încet deschizi ochii și-mi spui „bună dimineața”…sau nu-mi spui nimic, doar îmi dai un sărut….

Așa-i scria EL, după ce și-a dat seama că s-a îndrăgostit nebunește de EA…  Și îi mai spunea și:

Tu ești pur și simplu frumoasă…ai în primul rând un chip angelic….un păr absolut superb, niște buze senzuale si extrem de dulci….corpul….corpul e de vis, foarte frumos si mai ales foarte bine proporționat (lucru foarte rar la femei)…pielea….ca mătasea….pur si simplu aș vrea să te ating și să te sărut pe corp mereu….

Si să nu uit: ai o inteligența care mă sperie uneori….super ascuțită…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

De la Făt Frumos la bărbatul real…

femeie in oglinda

Unde sunt Feți Frumoșii de altădată??? Pentru ce se încăpățânează să rămână în povești și în visele noastre, deși noi îi așteptăm cu brațele deschise, cu masa pusă și cu patul făcut și presărat cu petale proaspete de trandafir?… Sau, mai rău, apar, iar peste noapte se transformă în broscoi, deși povestea zicea taman pe dos….

Unde greșim noi femeile? Unde dă cu virgulă? Ce n-am luat în calcul? Ce n-am făcut bine??? Întrebări fără răspuns…

Un concept foarte la modă în ultima vreme este iubirea de sine. Și se pare că acolo ar fi cheia și răspunsul la multe întrebări…

Așa de bine sună, ne-am prins cu toții că dacă nu ne iubim noi însene (e valabil și pentru noi înșine), nu putem nici să acceptăm iubirea altora, nici să-i iubim pe alții. Am trecut de mult de frica de a fi acuzați de egoism, cum adică să te iubești pe tine înaintea copiilor, înaintea LUI, înaintea EI etc…

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

In pat cu duşmanul

femeie in pat cu dusmanul

Pentru ce ajungi să spui DA când sufletul și corpul tău urlă NU????

Pentru că ești a lui?? Pentru că ești al ei??? Daa, da, da, dragii mei minunați bărbați… Și voi spuneți da uneori, deși mintea (că voi cu asta începeți judecățile) spune NU…

Când se întâmplă așa, când ea sau el consimte la un act pe care nu și-l dorește de fapt, când unul sau altul se achită de anumite obligații conjugale, fără să (mai) existe atracție, toți au justificări… Și ea, dar și el… Cele mai pitorești explicații ale lui spun ceva de genul…îmi fac datoria de bărbat… Datorie???? Bleacț!!

Când s-a bagatelizat în asemenea hal actul iubirii fizice dintre soți??? Ce s-a întâmplat cu plăcerea de a fi cu femeia lui, cea pe care el a ales-o și pe care nu se sătura s-o savureze fizic până la epuizare???

Sunt, ce-i drept, și acele situații imposibile în care legitima este o dropie cu accente de zgripțuroaică, dar care, în unele situații (a se citi cupluri), face bani, în altele face scandal, în altele face de-amândouă, în altele controlează, altădată manipulează, se impune prin diferite mijloace grosolane sau subtile, iar el, stă, înghite, își caută diferite refulări, DAR, cu o ritmicitate negociabilă (o săptămână, o lună, 2-3 luni etc) își face datoria asumată prin actul semnat ”de bună voie și nesilit de nimeni”, și-și satisface sexual legitima.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.