Iubirea necondiționată nu funcționează …


Catrinel Zaharia - fotoAm mai abordat acest subiect, dar simt nevoia să-l ”atac” din nou. Mă refer la iubirea necondiționată…  Adică, acea iubire în care dai și iubești fără să primești nimic în loc, de fapt fără să aștepți nimic în loc… O să pornesc cu concluzia mea, care evident nu are calitate de verdict absolut, ci este părerea mea pur și simplu.

Sincer, eu cred că nu prea funcționează iubirea strict necondiționată, decât în relația părinți-copii. Adică eu cred că doar părinții își iubesc necondiționat copiii pe termen lung. În rest, când vorbim de cupluri, iubirea total necondiționată este cam condiționată de iubirea necondiționată a celuilalt, dacă mi se permite acest joc de cuvinte…

Nu știu cum, dar toți pretindem să fim iubiți necondiționat! Iubiți, acceptați așa cum suntem, valorizați și înțeleși întotdeauna… Ce se pierde uneori din vedere este că noi, de fapt, suntem oameni cu nevoi, cu dorințe, cu sentimente, cu rezervoare de iubire de umplut, iar ce funcționează, mai ales pe termen lung este simpla lege a echității, sau măcar a compensărilor… Eii, cum așa, ca la piață? Nu chiar ca la piață, dar dacă e să fim sinceri, totul are un oarece preț pe lumea asta…

Păi, în cuplu, chiar cred că poate iubirea exista și duce la funcționarea relației DOAR dacă este condiționată. Condiționată de…? Simplu, condiționată de iubirea celuilalt…

Păi hai să vedem, cum ar fi o relație de iubire care avem senzația că este necondiționată,  între un bărbat și o femeie.

Adică eu te iubesc din toată inima, 100%, tu spui că mă iubești și că n-ai întâlnit nicicând și niciunde până acum o astfel de compatibilitate, chiar facem glume, că iubirea noastră a trecut testul lămâii (adică, dacă vezi un obiect galben, care are formă de lămâie, are miros de lămâie și dacă-ți bagi dinții în el are gust de lămâie, atunci sunt cam 100% șanse ca acel obiect să fie o LĂMÂIE) , nu există nici o ceartă între noi, nu există tensiunile acelea care apar inerent atunci când lipsește o latură (oricare) a compatibilității, râdem împreună, tăcem împreună, ne plimbăm împreună, vorbim vrute și nevrute, fără frica de a-l supăra pe celălalt, per total o relație liberă, în care dau și primesc cu atâta naturalețe, că ar putea să mă sperie.

Dar nu mă sperie, pentru că acest gen de compatibilitate îmi induce un puternic sentiment de FIRESC, din care aș vrea să nu mai ies deloc, pentru că mi-e extrem de bine și știu că și lui îi este extrem de bine. Este genul de compatibilitate în care dai fără să simți că dai, pentru că primești fără să fie nevoie să ceri, dar primești și este un schimb egal fără ca vreunul dintre noi să calculeze cât face fiecare pentru acea relație. Firescul și minunea fac ca fiecare să facă totul pentru acea relație într-un mod cât se poate de NATURAL, fără a simți vreunul ca dă mai mult, sau că ar TREBUI să facă altceva decât ceea ce simte.

Am putea spune că vorbim de o relație de iubire necondiționată, dar dacă ne uităm un pic mai în profunzime vedem că de fapt există condiționarea: eu te iubesc pentru că și tu mă iubești. Am fi tentați să spunem că această afirmație murdărește puritatea acelei iubiri și că de fapt ea este profund necondiționată…

Dar, hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă dintr-odată unul din cei doi protagoniști ai iubirii descrise mai sus ar decide că vrea altceva și, brusc sau nebrusc, decide să iasă din acea relație, fără a se gândi la altcineva decât la sine, după principiul că na, dacă tot mă iubești necondiționat, o să înțelegi, o să-mi dorești binele mai presus decât chestiunile astea meschine cum că mă vrei în continuare lângă tine, așa cum de altfel eu am promis, am afirmat, am urlat în gura mare atunci, pe timpuri… Asta e, spune el (sau ea) ridicând inocent din umeri și hotărând să o ia pe un alt drum fără celălalt, celălalt care până în urmă cu câteva minute îl iubea necondiționat, nu?

Dragii mei, în afara cazurilor de masochism sentimental, nu cred că în acele momente, cel, hai să-i spunem pe nume, părăsit sau trădat, depinde de situație, poate, ca în numele iubirii necondiționate să spună ceva de genul: ok, te iubesc necondiționat, te înțeleg, drum bun pe calea pe care ai ales-o, cea fără mine, eu te voi iubi în continuare necondiționat, indiferent de ce faci tu… Pe bune?, vorba celor din desene animate… Nu, evident că nu…

Sigur, sunt mulți factori de luat în calcul, și anume nivelul de educație a celor doi, maturitatea emoțională, gradul de evoluție spiritual, stabilitatea emoțională și mintală a celor doi, gradul în care este satisfăcută stima de sine a fiecăruia, mediul și anturajul (da, contează și acestea pentru că până la urmă suntem ființe sociale, cu nevoi și interese specifice), situația materială a fiecăruia, bagajul sentimental pe care îl poartă fiecare…

Dar, indiferent de toți acești factori, realitatea ne demonstrează același lucru, cu toții ne dorim să iubim și să fim iubiți necondiționat. Și, ca de altfel în orice alt aspect al vieții noastre, singurul loc unde suntem siguri că putem acționa și astfel influența, este persoana proprie. Așadar, iubirea necondiționată începe cu noi înșine, apoi se reflectă și răsfrânge asupra partenerului, după principiul simplu ”ce ție nu-ți place altuia nu-i face” și ”bine faci, bine găsești” și abia apoi intervine gradul de toleranță a cât de multe ești dispus să suporți în numele iubirii necondiționate…

Iar, pe termen lung este lesne de înțeles că această iubire va rezista atâta timp cât primim în loc tot iubire necondiționată. Ceea ce mă duce la primele fraze acel acestui articol și anume că tot acolo ajungem: iubirea necondiționată este condiționată de iubire necondiționată.

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Reclame
Această intrare a fost publicată în carte și etichetată , , , pe de .

Despre catrinelzaharia

Catrinel Zaharia – Ec. MBA, Formator CNFPA, Trainer dezvoltare personală După o experiență de peste 15 ani în mediul de afaceri, din care 10 ani într-un sistem în care feminitatea este mai mult înghițită, decât pusă în valoare, respectiv sistemul bancar, după 8 ani de experiență de management a unor echipe diferite, am înțeles că a fi femeie este întotdeauna un atu atât timp cât conștientizezi, accepți și te bucuri de acest aspect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s