Amor sau amiciție?


el-si-ea-pe-ponton_edited”Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor”-Mihai Eminescu

Așa a spus marele Mihai Eminescu… Cine sunt eu să-l contrazic? Dar, de fapt, nu numai că nu vreau să-l contrazic, dar atât de tare sunt de acord cu ce spune…

Dacă e amor, e amor, dacă e amiciție e amiciție… Sau, din punctul meu de vedere, o amiciție se poate transforma în amor (rar, cu greutate și cu repercusiuni grave, dacă nu funcționează amorul fizic între cei doi, pentru că se pierde și amiciția de dinainte), însă amorul în amiciție…jamais…

Cum așa? Și, mai ales de ce? Adică, nu suntem civilizați, ce adică nu putem să ne comportăm ca oamenii? (nu o dată am auzit expresia asta ”să ne comportăm ca oamenii”, de parcă altfel am fi niște animale…), cum adică trebuie musai să ne scoatem ochii după ce ne-am iubit? În ce secol trăim? Ce s-a întâmplat cu bunele maniere?

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Reclame

6 gânduri despre „Amor sau amiciție?

  1. Antoneta Diana Oprea

    …si mai zice marele nostru Eminescu:”NU CERCETA ACESTE LEGI,CACI ESTI NEBUN DE LE-NTELEGI…”! ma bag si eu precum „musca-n curu calului”,cum se spune in popor,si imi spun si eu parerea:se poate….s i nu se poate!spun asta din experienta,am o virsta,nu am „facut la fara frecventa”viata…dar sint mai mult pt „se poate”.spun asta acum in pragul batrinetilor,si vezi Doamne,s-ar presupune ca as fi mai inteleapta…ha…ha…dupa ce iti trec „nabadaile” si „fluturii”,si „fiorii pe sira spinarii”,si tie si lui,vreau za zic…se poate!in special daca te cunosti pe tine insuti,daca crezi in puterile tale si nu-ti plingi de mila cu anii dupa o persoana…am avut doua relatii lungi,de ani de zile,fara casatorie,si a fost amor…mai frate!indragosteala din aceea cu „pacima”,cum spunem aici in banat,nu degeaba a durat ani de zile amindoua….dar,s-a terminat la un moment dat.amindoi am realizat acest lucru,a fost putin dureros,dar nu „moarte de om”,insa am constientizat amindoi ca nu mai e…asta e…si fara reprosuri,fara scandal ne-am despartit.poate era mai complicat daca erau copii sau „hirtii”…dar n-au fost.si ca sa nu uitam de ce sintem aici,sa va relatez cit mai pe scurt un eveniment unde am constatat ca in acei doi barbati cu care m-am iubit nebuneste aveam doi prieteni,si inca ce prieteni!mentinind legatura cu ei prin telefon din cind in cind,i-am anuntat ca mama mea murise si ii anuntam cind va fi inmormintarea.ca urmare acestui fapt,m.am trezit la usa in prima noapte de priveghi cu unul din ei,scotind din buzunar niste bani si zicindu-mi:i-ai pe astia si fa ce trebuie,iar daca vezi ca mai trebuie suna-ma si vin.am ramas masca…relatia noastra nu mai era de vreo 12 ani!la citeva ore distanta,primesc un telefon din italia,unde era celalalt.si-mi spune:du-te dimineata la posta ca ti-am pus 200 de euro sa te descurci…atita am putut,nu trebuie sa mi-i dai inapoi…!ei?ce spuneti?sint sau nu prietenii mei?sigur aveau relatiile lor,iubirile lor,in vremea aceea si totusi la greul acela al meu,la moartea mamei,ei au fost amindoi ajutorul meu si asta e mare lucru,sa stiti!eu am vazut pe parcursul vietii bune si rele,greu si usor…si sa stiti ca nu e vorba in vint:PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOASTE! nu intru sa fac psihologie,nu sint in masura,dar FAPTELE VORBESC,mai frate!or fi altii care nu pot fi prieteni,nu zic ca nu,oameni sintem,si oamenii sint fiecare in felul lui,fiecare are personalitatea,caracterul lui…de aceea ,repet:se poate AMICITIE!Daca e caracter bun,se poate!

    Răspunde
  2. Denisa

    Sunt intr-un mare dezacord cu ceea ce sustii tu in postare. Inteleg ca pentru tine nu exista notiunea de prietenie dupa iubire dar crede-ma ca sunt si persoane care s-au iubit cu toata sinceritatea, naivitatea si pasiunea, care in momentele in care a fost necesar au luptat cu disperare pentru dragostea si iubirea lor (nu, nu mi se pare ca au aceeasi semnificatie) iar dupa ce s-a stins, s-a consumat si s-a dus oriunde numai spre viitor nu, sunt foarte buni prieteni. Eu si prima si marea mea iubire suntem astfel de speciemene si nu, nu e nici ipocrizie, nu intra deloc in discutie dorinta de a reinvia relatia. Ne suntem cei mai transant de sinceri prieteni dar fara pic de rautate si umarul pe care putem plange oricand. Si da, suntem doar prieteni.

    Răspunde
  3. Cele2cuvinte

    Draga mea Catrinel…dar cum se numeste atunci cand cei doi soti, dupa destul timp de la casatorie, nu mai simt nici un fel de fluturi in stomac, dar nici nu se urasc, nici nu sunt indiferenti la starea fizica, psihica sau siguranta celuilalt, se preocupa de binele partenerului si il sprijina in ceea ce-si propune( e drept ca nu in mod egal…), se simt bine impreuna, in familie cu copii, sunt capabili sa rada inca cu pofta sau sa munceasca cot la cot?!

    Răspunde
    1. catrinelzaharia Autor post

      …bună întrebare! Păi, sunt soți, dar…fac amor? Dpă ce răspundem la întrebarea asta, mai dezbatem…
      Și încă ceva, eu mă refeream în articol la despărțirile unui cuplu, urmate sau nu de acea expresie care pur și simplu ar trebui interzisă prin lege: ”hai să rămânem prieteni!”.

      Pe de altă parte, trebuie să recunosc că mă incită provocarea întrebării tale… E loc de povestit pe marginea ei…:) Totuși, ce descrii tu acolo, unii ar putea-o numi iubire instalată după ce au dispărut feromonii îndrăgostelii… Dar, probabil nu există răspuns corect, ci doar situații și percepții diferite de la cuplu la cuplu…

      Răspunde
      1. Cele2cuvinte

        Draga mea, daca mai faceau dragoste raspunsul venea de la sine si intrebarea nu-si mai avea rostul…dar nu, nu mai fac decat sex 🙂
        Eu vroiam de fapt sa-ti subliniez altceva: in exemplul tau nu pot ramane prieteni pur si simplu pentru ca unul din ei inca iubeste, iar cel care a pronuntat fatidica fraza este de fapt cel care „fuge” din relatie pentru ca iubirea s-a stins pentru el. In conditiile astea nu are nici un motiv sa nu vada in fostul partener un prieten bun: are incredere in el pentru ca mai apropiati decat atat nu ar fi putut fi, se cunosc foarte bine, cu bune si rele, odata i-a apreciat probabil si inteligenta( nu cred ca poate exista iubire bazata doar pe atractie fizica, o componenta importanta vine si din intelect). Mai greu e pentru cel „parasit”…
        Asa ca, imi pare rau sa-ti spun, dar viata reala nu e intocmai cum spune Eminescu, chiar asa frumos cum o face el 🙂
        P.S. Am vazut prietenii chiar foarte frumoase intre fosti iubiti, dar dupa ce iubirea ( si a fost iubire cu siguranta) s-a „stins” lin, de la sine, de ambele parti….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s