Oferta cea mai bună


01746_BG

În seara asta am auzit o replică absolut genială. E cam prozaic, am auzit-o într-un film și poate părea cam kitsch să folosesc replici din filme ca sursă de inspirație, dar asta m-a uimit pur și simplu. La întrebarea ”Cum este să fii căsătorit de 30 de ani?”, răspunsul a fost simplu: ”E ca la o licitație… niciodată nu știi dacă oferta ta este cea mai bună”.

Cred că aceasta poate fi esența unei căsnicii reușite. Să nu iei niciodată ca un fapt sigur și de la sine înțeles soliditatea relației, fidelitatea partenerului, interesul său față de tine, flacăra iubirii, scânteia dintre voi, ziua de mâine a relației.

Auzim, cel puțin în ultima vreme că foarte multe cupluri se despart. Din motive pe cât de diversificate, pe atât de banale, puerile, sofisticate, simple sau complicate. Și, asta se întâmplă și după un an, trei ani, zece ani sau chiar 30 de ani de relație sau căsnicie.

Restul articolului îl vei regăsi cumpărând cartea „Totul pentru femei – mic tratat de regăsire”

PROMO: Dacă ți-a plăcut articolul, comandă AICI pachetul promo de 2 cărți cu autograf + livrare gratuită în România pentru tine și pentru o prietenă. Dacă locuiești în afara României, acum poți comanda cartea „Totul pentru femei” direct de pe Amazon.

Reclame
Această intrare a fost publicată în Articole și etichetată , , , , pe de .

Despre catrinelzaharia

Catrinel Zaharia – Ec. MBA, Formator CNFPA, Trainer dezvoltare personală După o experiență de peste 15 ani în mediul de afaceri, din care 10 ani într-un sistem în care feminitatea este mai mult înghițită, decât pusă în valoare, respectiv sistemul bancar, după 8 ani de experiență de management a unor echipe diferite, am înțeles că a fi femeie este întotdeauna un atu atât timp cât conștientizezi, accepți și te bucuri de acest aspect.

8 gânduri despre „Oferta cea mai bună

  1. Adi

    Draga Catrinel,
    Ai mare dreptate cu ceea ce expui insa persoanele vizate recunosc mai greu sau refuza categoric realitatea…ei sunt sigur ca mama lor i-a/le-a educat in spiritul crestin si asta le asigura stabilitatea suprema dupa casatorie mai ales daca s-a facut la biserica! Cei care nu se multumesc cu putin sau nimic dupa casatorie trebuie sa duca crucea indiferent daca in spatele lor se mai urca si cateva neamuri!

    Răspunde
    1. catrinelzaharia Autor post

      Drag Adi,
      Mulțumesc pentru comentariul tău, pe care îl consider pertinent și la obiect. De fapt, întărește cele spuse de mine și aduce și completări…:). Însă, nu sunt de acord cu acel ”TREBUIE să-și ducă crucea”… Fiecare are liberul arbitru la îndemână, așa că eu consider că dacă i se pare prea grea sau de nesuportat ”crucea”, poate oricând să facă o schimbare în viața sa…
      Îți doresc zile frumoase, cu soare în suflet!

      Răspunde
      1. Adi

        Draga Catrinel,
        Daca recitesti textul poti observa ca erau niste ghilimele imaginare 🙂
        Zi frumoasa!

  2. Un sac

    Interesant mod de a privi lucrurile, cam subiectiv dupa parerea mea.
    Acuzator la adresa oamenilor care nu au „grija de corpul si de sanatatea lor”.
    Cred ca cei care au grija de corpul si de sanatatea lor sunt orientati mai ales
    spre exterior si mai putin spre interior.
    Ce ne facem cu acestia, care au foarte mare grija de corpul lor si se tavalesc
    in promiscuitate sau rautate, inselaciune?
    Nu spun ca a avea „grija” de corpul si de sanatatea ta este ceva rau.
    Nu spun ca ati insela partenerii de viata si de afaceri este ceva rau.
    Ma gandesc ca asa cum nu exista bine sau rau ci doar experiente,
    cred ca nu ar trebui „acuzat” nimeni, nici cei care „..” si nici cei care „…” .
    Fiecare isi alege intr-un alt plan al existentei experientele si evenimentele pe
    care considera ca e necesar sa le traiasca ca sa evolueze, alaturi de persoanele
    potrivite.
    Interesant mod de a trata lucrurile ca la piata: „cerere-oferta”.
    Asta imi aduce aminte de o poveste:
    ” Era odata un om care a pornit in calatoria vietii si mergand a gasit un sac.
    Curios l-a deschis si cand a vazut ca avea nestemate, l-a luat cu el si a plecat
    si pe masura ce calatorea lua nestemate si ele nu se mai terminau.
    Mergand el asa a mai gasit un sac si curios l-a deschis si pe acela si a vazut ca
    avea aur si s-a gandit el sa-l ia sa nu-l ia, le-a luat pe amandoua in spate si
    a plecat mai departe.
    Pe masura ce calatorea lua cand nestemate, cand aur, dar ii era din ce
    in ce mai greu.
    La un moment dat gaseste un alt sac, plictisit si ingreunat peste masura de cei
    doi saci pe care ii cara deja, ii lasa jos si curios ca „oferta era tentanta” se uita in
    sac vede ca are diamante, ii lasa pe ceilalti doi, il ia pe acesta si pleaca.
    Insa pe masura ce lua diamante acestea se terminau, deja se vedeau carbunii
    cu care era umplut sacul.
    A incercat sa se intoarca la sacii parasiti, dar epuizandu-se carand sacul cu carbuni
    care devenea din ce in ce mai greu, intelese ca i-a cam trecut timpul.”
    Cred ca cine vrea sa inteleaga, intelege!
    Toate cele bune!
    Multumesc!

    Răspunde
    1. catrinelzaharia Autor post

      Dragă Liliana,
      Mulțumesc pentru comentariu și pentru punctul de vedere exprimat. Consider bună orice critică și încerc să învăț din orice sfat. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, acest comentariu îl consider un exemplu clar asupra modului în care un text poate fi perceput ca fiind acuzator, atunci când se scot din context doar anumite aspecte, ce într-adevăr, luate de sine stătător, ar putea părea ca fiind defăimătoare la adresa cuiva.
      Însă, ceea ce am subliniat eu în acest articol este riscul la care se supune și un partener și altul al cuplului atunci când modul de evoluție al unuia diferă substanțial de al celuilalt. Iar evoluția, din punctul meu de vedere, se întâmplă pe toate planurile, așa cum dealtfel am și menționat în articol. Adică și fizic, care poate fi perceput ca fiind mai mult către exterior, dar și de educație, spiritual, dezvoltare personală, care sunt clar orientate către interior. Și, după cum se vede, primează numărul celor orientate spre interior…
      Iar parabola cu sacul, da, este frumoasă și inspirațională chiar, dar nu are nici o legătură cu ceea ce am spus eu în articolul meu. Dimpotrivă, eu făceam referire la cazurile când, sătul de atâția cărbuni, persoana cu sacul, poate lăsa loc cuiva cu diamante…
      Îți doresc numai bucurii, sănătate și fericire!

      Răspunde
  3. liana

    hmm…. nu-i chiar asa simplu.Ce te faci cu cei care cauta in afara cuplului ce se presupune ca nu au,zburda o perioada si apoi se reintorc la partenerul inselat,pentru ca,zic ei,tot ce-au avut acasa era mai bun.Si eventual,dupa un timp,repeta experienta?Si pentru astfel de parteneri trebuie sa updatezi mereu „oferta”?Nu prea cred ca are vreo importanta pt ei.

    Răspunde
    1. catrinelzaharia Autor post

      Dragă Liana,
      Îți mulțumesc pentru comentariu!
      Cred că situația de care amintești tu face subiectul unui cu totul alt articol…
      Aici cred că intrăm în alt capitol al vieții care implică gradul de toleranță al unui partener față de celălalt, sau mai bine spus, față de acțiunile celuilalt. Mai implică modul în care se respecta sau nu cei doi parteneri, modul în care se respectă pe sine fiecare din cei doi parteneri și cum reacționează în anumite situații.
      Ca să-ți răspund la întrebare, eu personal nu cred că în situația amintită de tine mai este necesar să updatezi ”oferta”… Dar, fiecare are dreptul să își facă alegerile proprii…
      Îți doresc tot ce este mai bun pentru tine!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s